"Numai întîia iubire are valoare. Cine a dus-o pîna la capat, cine a trait toate formele si farmecele ei, acela poate sa afirme ca nu e certat cu Eros. Dar cînd dintr-o sovaiala si nesiguranta launtrica, dintr-o lipsa de curaj si avînt în prima tinerete, nu ti-ai manifestat iubirea, ci ai omorît în tine expansiunile erotice, te-ai refuzat unei abandonari integrale, ce mai poti spera, atunci, de la iubire? Vai de acei care n-au schimbat nici un cuvînt cu prima lor iubita! Cum vor mai gasi cuvinte pentru a doua? Si oare mai renaste iubirea? Depinde de om si de tristetile lui. Caci îndelungile întristari paralizeaza în asa masura elanul iubirii, încît te întrebi daca tristetea nu este un reflex al mortii, precum iubirea este al vietii. Acea senzatie de presiune interioara, cînd simti cum te aduni în tine, cum creierul e parca strîns si corpul apasat de greutati interne, cînd orice avîntare moare sub glasul obscur si nelamurit al unor chemari din adîncuri negre si coplesitoare, face din tristete o otrava care, picurînd în iubire, o întuneca si o stavileste. Iubirea este prin esenta deschisa, ca o floare de primavara. Si nu închide racoarea tristetii petalele acestei flori? Uneori învinge iubirea, alteori tristetea; cîteodata se amesteca într-un aliaj complex, provocînd o stare de neliniste, cînd atît viata cît si moartea îsi cer drepturile lor. Cum ataca tristetile radacinile lui Eros! Si oare de ce întristarile sunt numai de moarte? sunt prea trist spre a fi nascut pentru iubire!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu