marți, 22 decembrie 2009
luni, 21 decembrie 2009
:)
| Zambeste tuturor. Construieste un album de familie. Numara stelele. Imita o persoana pe care o iubesti. Suna-ti prietenii. Spune-i cuiva “Mi-e dor de tine!” Vorbeste cu Dumnezeu. Redevino… copilul de altadata. Sari coarda. Uita cuvantul “ranchiuna”. Spune “DA”. Tine-ti promisiunile. Razi! Cere ajutor. Schimba-ti pieptanatura. Fugi……. Canta……. Aminteste-ti de o aniversare. Ajuta un om sarac. Termina un proiect. Gandeste! Iesi pentru a te distra. Ofera-te voluntar. Rasfata-te intr-o baie cu spuma. Fa cuiva o favoare. Asculta cantecul greierilor. Viseaza cu ochii deschisi. Inchide televizorul si vorbeste. Fii amabil! Da-ti voie sa gresesti. Iarta! Multumeste-i lui Dumnezeu pentru soare. Arata-ti deschis fericirea. Fa un cadou. Accepta un compliment. Priveste atent o floare. Interzice-ti sa spui “Nu pot!” timp de o zi. Traieste-ti clipa! Continua o traditie a familiei. Incepe o alta zi. Astazi nu iti face griji! Exerseaza curajul in lucrurile mici. Ajuta un vecin la greu. Mangaie un copil care sufera. Asculta un prieten. Priveste fotografiile vechi. Imagineaza-ti valurile marii. Joaca-te cu jucaria ta preferata. Da-ti voie sa fii simpatic. Saluta-ti primul noul vecin. Fa pe cineva sa se simta bine-venit. Promite cuiva ca il vei ajuta. Aminteste-ti ca nu esti singur. Lauda intreit o fapta buna. Primeste in sufletul tau si in casa ta un catel de pe strada. Hraneste-l! Vorbeste-i! Pastreaza-l! Sterge lacrimile de pe un obraz. Cumpara-ti o ciocolata. Imparte-o cu un pofticios. Fii iar curios. Gaseste un lucru nou, ceva frumos, ceva interesant. Da-te in leagan. Citeste o poveste. Povesteste-o unui copil. Scrie o poezie. Daruieste-o “jumatatii” tale. Stai drept. Sadeste un copac. Multumeste-le celor de la care ai invatat. Sadeste si tu un arbore al vietii in inima si sufletul cuiva! |
joi, 17 decembrie 2009
duminică, 13 decembrie 2009
Nepamantean
Mi-as dori sa fiu macar pentru o secunda acolo unde a ajuns Alex Gavan, dincolo de nori si cel mai aproape de D-zeu. Incantati-va sufletul cu imagini de pe site-ul lui:
http://www.cloudclimbing.ro/
http://www.cloudclimbing.ro/
sâmbătă, 12 decembrie 2009
Jacques Prevert
"Această dragoste
atât de violentă
atât de firavă
atât de tandră
atât de disperată
această dragoste
frumoasă ca ziua
şi urâtă ca vremea
când vremea e urâtă
această dragoste atât de adevărată
atât de frumoasă
atât de fericită
scăldată-n bucurie
şi-atât de derizorie
tremurând de spaimă ca un copil în beznă
şi totuşi sigură de ea
ca omul calm în miez de noapte
această dragoste ce sperie pe atâţia
şi-i face să vorbească
şi-i face să blesteme
această dragoste păzită
pentru că noi o păzim
această dragoste
hăituită, rănită, călcată
-n picioare, isprăvită,
negată, uitată
această dragoste-ntreagă
atât de vie încă
şi însorită
este dragostea ta
este dragostea mea
a celui care-a fost
acest lucru pururea
altul
şi mereu neschimbat
la fel de-adevărată ca o plantă
şi ca o pasăre vibrând
caldă şi vie ca vara
noi amândoi putem
să mergem şi să ne întoarcem
putem să uităm
pe urmă s-adormim
să ne trezim, să suferim,
să-mbătrânim
să adormim din nou
sau să visăm la moarte
să ne trezim surâs şi râs
să-ntinerim
dragostea noastră rămâne
îndărătnică asemenea unui catâr
vie ca dorinţa
şi crudă ca memoria
stupidă ca regretul
şi tandră precum amintirea
rece ca marmora
frumoasă ca ziua
fragilă ca un prunc
surăzând ne priveşte
şi ne vorbeşte fără cuvânt
şi o ascult tremurând
şi strig
şi strig pentru tine
şi strig pentru mine
rugându-mă de ea
pentru tine pentru mine pentru
toţi cei ce se iubesc
şi care s-au iubit
da îi spun dragostei
pentru tine pentru mine şi pentru toţi
ceilalţi
pe care nu-i cunosc
rămâi acolo
nu te clinti
nu pleca
noi care suntem iubiţi
noi te-am uitat
dar tu nu te uita
noi nu te-avem decât pe tine pe pământ
nu ne lăsa să îngheţăm
mereu mai departe mereu
oriunde-ai fi
dă-ne iar un semn de viaţă
mult mai târziu din marginea pădurii
din pădurea memoriei
ţâşneşte deodată
întinde-ne mâna
salvează-ne."
Lumea lui Blaga
"O, lume, lume!
Aş vrea să te cuprind întreagă
În piept,
Dogorîtor
Să te topesc în sufletul meu cald
Cu tot ce ai:
Cu munţii tăi,
Cu rîsul tău,
Cu picurii de rouă,
Cu multele,
Nenumăratele fecioare cari păşesc
Cutremurate-n clipa asta
De-un dor.
Pe minunatul tău pămînt,
Cu cerul tău,
Cu tot ce plînge-n tine-aş vrea
Să le topesc în trupul meu -
Şi strop cu strop
Din inimă
Ca dintr-o cupă
Să-mi beau apoi eu însumi sîngele bogat:
Şi surîzînd
Să pier
Gustîndu-te o dată din belşug
Ameţitoare
Şi largă mare de minuni: O, lume!"
Aş vrea să te cuprind întreagă
În piept,
Dogorîtor
Să te topesc în sufletul meu cald
Cu tot ce ai:
Cu munţii tăi,
Cu rîsul tău,
Cu picurii de rouă,
Cu multele,
Nenumăratele fecioare cari păşesc
Cutremurate-n clipa asta
De-un dor.
Pe minunatul tău pămînt,
Cu cerul tău,
Cu tot ce plînge-n tine-aş vrea
Să le topesc în trupul meu -
Şi strop cu strop
Din inimă
Ca dintr-o cupă
Să-mi beau apoi eu însumi sîngele bogat:
Şi surîzînd
Să pier
Gustîndu-te o dată din belşug
Ameţitoare
Şi largă mare de minuni: O, lume!"
vineri, 11 decembrie 2009
Aiureala de iarna
"Au trecut anii şi de atunci, cu şuierat de crivăţ prin hornuri, cu doine şi basme în jurul jarului din vetre, cu ciripit vesel de păsărele şi curcubee aşternute peste dealuri şi câmpii, cu adieri de zefir şi murmur de izvoare, dar nimic n-a putut să închidă rana sufletului meu".(Gheorghe Ionescu)
Steaua Craciunului
Dido - Christmas day
Asculta mai multe audio Muzica
Am primit in dar o Craciunita, de la un prieten drag sufletului meu...si cum dar din dar se face raiul, m-am gandit sa vi-o daruiesc si voua ...cu delicatetea unei nopti infrigurate de un Decembrie rece, ca un simbol al credintei si increderii in oameni. Legenda acestei plante cunoscuta ca si Steaua Craciunului din America de Nord spune ca o fata saraca, neavand ce dar sa duca la biserica pentru slujba de Craciun, si convinsa ca orice dar este primit de Dumnezeu daca este dat din inima, a cules de pe marginea drumului cateva plante verzi. In biserica, acestea s-au colorat intr-un rosu aprins, cu frunzele in forma de stea, iar acest miracol de Craciun a facut ca planta sa ramana cunoscuta sub denumirea de Floarea Craciunului.
joi, 10 decembrie 2009
Si iar Serghei Esenin
Nu sunt oare vrednic de iubire?
Nu tii tu la mine cat de cat...
Ochii ti-i ascunzi si in nestire
Bratele ma cuprind de dupa gat.
Voluptoasa, tanara, fierbinte,
Nu-s cu tine gingas si nici rau.
Cate buze, cate maini tii minte?
Cati ai dezmierdat la sanul tau?
Nimeni n-a stiut sa te aprinda,
S-au topit ca umbrele sub pasi.
Ai lasat pe multi sa te cuprinda,
Pe genunchii mei precum te lasi.
Stiu ca esti cu gandul dus departe,
Ca ascunzi un altul in priviri,
Dar nici mie nu-mi esti draga foarte,
podidit de scumpe amintiri.
Nu lua drept soarta nalucirea
Patimasa de o clipa doar, -
Cum ne-a fost fugara intalnirea,
Nici dezbinul nu-mi va fi amar.
Vei pleca si tu sa-ti vanturi zgura
De pe suflet poate intr-o zi,
Dar pe cine n-a stiut arsura
Sarutarii, cruta-l, nu-l trezi!
Nu tii tu la mine cat de cat...
Ochii ti-i ascunzi si in nestire
Bratele ma cuprind de dupa gat.
Voluptoasa, tanara, fierbinte,
Nu-s cu tine gingas si nici rau.
Cate buze, cate maini tii minte?
Cati ai dezmierdat la sanul tau?
Nimeni n-a stiut sa te aprinda,
S-au topit ca umbrele sub pasi.
Ai lasat pe multi sa te cuprinda,
Pe genunchii mei precum te lasi.
Stiu ca esti cu gandul dus departe,
Ca ascunzi un altul in priviri,
Dar nici mie nu-mi esti draga foarte,
podidit de scumpe amintiri.
Nu lua drept soarta nalucirea
Patimasa de o clipa doar, -
Cum ne-a fost fugara intalnirea,
Nici dezbinul nu-mi va fi amar.
Vei pleca si tu sa-ti vanturi zgura
De pe suflet poate intr-o zi,
Dar pe cine n-a stiut arsura
Sarutarii, cruta-l, nu-l trezi!
Si cu-n altul de vei trece poate,
Flecarind navalnic de amor,
Negresit hazardul ma va scoate
In cararea ta ratacitor.
Si simtind caldura altui umar,
Pogorandu-ti ochii ca prin vis,
Vesi rosti in soapta: "Seara buna!"
Voi raspunde: "Seara buna miss!"
Si nimic in suflet sa adie.
Sa trezeasca un fior in noi...
Nu, iubirea moarta nu invie,
Dorul stins nu-l mai aprinzi apoi."
Flecarind navalnic de amor,
Negresit hazardul ma va scoate
In cararea ta ratacitor.
Si simtind caldura altui umar,
Pogorandu-ti ochii ca prin vis,
Vesi rosti in soapta: "Seara buna!"
Voi raspunde: "Seara buna miss!"
Si nimic in suflet sa adie.
Sa trezeasca un fior in noi...
Nu, iubirea moarta nu invie,
Dorul stins nu-l mai aprinzi apoi."
marți, 1 decembrie 2009
duminică, 29 noiembrie 2009
Pentru tine
"Ca un păienjeniş tăcerea se întinde prin unghere,
Câteva raze mai clipesc stinghere, prin unghere.
Şi iată, visul vine pe furiş şi intră în odaia mea, tiptil, ca un copil,
Pe la fereastră, ca un bătrân cântând din flaut, trece, vântul rece…
Cu atâtea vise în traista lui albastră…
Tăcere… Ochii zilei s-au închis.
În seara asta, ce-mi mai spui tu-n vis,
Te-ascult, vorbeşte-mi, dar încet, încet şi mult!
Şi vorba ta să semene tăcerii"
Versuri - Florian Pittis
Pentru tine
"Ca un păienjeniş tăcerea se întinde prin unghere,
Câteva raze mai clipesc stinghere, prin unghere.
Şi iată, visul vine pe furiş şi intră în odaia mea, tiptil, ca un copil,
Pe la fereastră, ca un bătrân cântând din flaut, trece, vântul rece…
Cu atâtea vise în traista lui albastră…
Tăcere… Ochii zilei s-au închis.
În seara asta, ce-mi mai spui tu-n vis,
Te-ascult, vorbeşte-mi, dar încet, încet şi mult!
Şi vorba ta să semene tăcerii"
Versuri - Florian Pittis
Jignire - de Tudor Arghezi
Nepretuind granitul, o, fecioara!
Din care-as fi putut sa ti-l cioplesc,
Am cautat in lutul romanesc
Trupul tau zvelt si cu miros de ceara.
Am luat pamant salbatic din padure
Si-am framantat cu mana de olar,
In parte, fiecare madular,
Al finitei tale mici, de cremene usure.
Zmaltandu-ti ochii, luai tipar verbina,
Drept pleoape, foi adanci de trandafiri,
Pentru sprancene firele subtiri
De iarba noua ca-a-ntepat lumina.
Luai pilda pentru trunchi de la urcioare
Si daca-n sani si sold a-ntarziat
Mana-mi aprinsa, eu sant vinovat
Ca n-am oprit statuia-n cingatoare
Si c-am voit sa simta si sa umble
Si sa se-ndoie-n pipaitul meu,
De chinul dulce dat de Dumnezeu,
Care-a trecut prin mine si te umple.
Femeie scumpa si ispita moale!
Povara-acum, cand, vie, te-am pierdut,
De ce te zamislii atunci din lut
Si nu-ti lasai pamantul pentru oale?
Din care-as fi putut sa ti-l cioplesc,
Am cautat in lutul romanesc
Trupul tau zvelt si cu miros de ceara.
Am luat pamant salbatic din padure
Si-am framantat cu mana de olar,
In parte, fiecare madular,
Al finitei tale mici, de cremene usure.
Zmaltandu-ti ochii, luai tipar verbina,
Drept pleoape, foi adanci de trandafiri,
Pentru sprancene firele subtiri
De iarba noua ca-a-ntepat lumina.
Luai pilda pentru trunchi de la urcioare
Si daca-n sani si sold a-ntarziat
Mana-mi aprinsa, eu sant vinovat
Ca n-am oprit statuia-n cingatoare
Si c-am voit sa simta si sa umble
Si sa se-ndoie-n pipaitul meu,
De chinul dulce dat de Dumnezeu,
Care-a trecut prin mine si te umple.
Femeie scumpa si ispita moale!
Povara-acum, cand, vie, te-am pierdut,
De ce te zamislii atunci din lut
Si nu-ti lasai pamantul pentru oale?
joi, 26 noiembrie 2009
miercuri, 25 noiembrie 2009
luni, 23 noiembrie 2009
Ea...de Nichita Stanescu
"Tocmai acum, tocmai acum
când o iubesc cel mai mult,
tocmai acum am minţit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea ţine cel mai mult la mine,
tocmai acum am umbrit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea se gândeşte la mine fluier a pagubă.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea e cea mai frumoasă de pe lumea
stelelor mele,
orbesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când îi simt graţia
străbătând toate zidurile oraşului
surzesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când simt că ei îi este dor de mine
îmi jignesc prietenii
nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea îşi calcă de drag de mine
rochia în carouri,
eu stau şi curăţ lănci cu benzină
ca să le azvârl în animale şi în vulturi.
Tocmai acum, tocmai acum
cind ar fi trebuit să fiu
cuprins de o tandră alergare,
mă prelungesc în vis
de frica de a fi fericit.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea iradiază de lumina inimii ei,
citesc despre toate novele
şi toate stelele explodate
şi mă lungesc cât cea mai lungă stradă din oraş
şi mă asfaltez
şi mă îmbrac în ninsoare şi gheaţă,
mai ales în gheaţă,
maii ales în gheaţă, mai ales în gheaţă,
ca ea, scumpa şi divina de ea
trecând să alunece
şi să cadă şi să-şi rănească glezna,
pe care, doamne,
de atâta vreme nu i-am mai sărutat-o.
La urma urmei,
cine are curajul să sărute o gleznă
dacă ea nu şchioapătă ? !"
când o iubesc cel mai mult,
tocmai acum am minţit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea ţine cel mai mult la mine,
tocmai acum am umbrit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea se gândeşte la mine fluier a pagubă.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea e cea mai frumoasă de pe lumea
stelelor mele,
orbesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când îi simt graţia
străbătând toate zidurile oraşului
surzesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când simt că ei îi este dor de mine
îmi jignesc prietenii
nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea îşi calcă de drag de mine
rochia în carouri,
eu stau şi curăţ lănci cu benzină
ca să le azvârl în animale şi în vulturi.
Tocmai acum, tocmai acum
cind ar fi trebuit să fiu
cuprins de o tandră alergare,
mă prelungesc în vis
de frica de a fi fericit.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea iradiază de lumina inimii ei,
citesc despre toate novele
şi toate stelele explodate
şi mă lungesc cât cea mai lungă stradă din oraş
şi mă asfaltez
şi mă îmbrac în ninsoare şi gheaţă,
mai ales în gheaţă,
maii ales în gheaţă, mai ales în gheaţă,
ca ea, scumpa şi divina de ea
trecând să alunece
şi să cadă şi să-şi rănească glezna,
pe care, doamne,
de atâta vreme nu i-am mai sărutat-o.
La urma urmei,
cine are curajul să sărute o gleznă
dacă ea nu şchioapătă ? !"
duminică, 8 noiembrie 2009
Un noapte buna de toamna prea tarzie
Ce toamna superba anul acesta, ne coloreaza parca sufletul in mii de culori...Azi in ceasca de cafea uitata special pe o masuta stinghera, a cazut un bob de strugure alb verzui...l-am lasat acolo sa-i tina de urat cafelei mele, pana ma intorc...e ca intr-un joc de uitate melancolii in care fiecare isi aduce aminte de aroma celuilalt...shhh, asculta!
vineri, 6 noiembrie 2009
Vesmant - Ana Blandiana
"Uneori dimineaţa
Mă trezesc îngheţată
Şi, pe jumătate adormită încă,
Trag, somnoroasă şi zgribulită, pe mine
Trupul meu tânăr,
Cald, mătăsos,
În care mă învelesc
Clănţănind copilăreşte din dinţi,
Fericită că încă o zi,
O zi întreagă
Voi fi
La adăpost de veşnicie."
Mă trezesc îngheţată
Şi, pe jumătate adormită încă,
Trag, somnoroasă şi zgribulită, pe mine
Trupul meu tânăr,
Cald, mătăsos,
În care mă învelesc
Clănţănind copilăreşte din dinţi,
Fericită că încă o zi,
O zi întreagă
Voi fi
La adăpost de veşnicie."
joi, 5 noiembrie 2009
Victor Eftimiu - Departe, cine stie...
"Departe, cine stie în ce oras ploios
Cu tâmplele în palme vei fi gândind la mine,
Privind spre cerul umed, tomnatec, somnoros –
Departe ... cine stie în ce oras ploios ...
Cu fruntea sprijinita pe degetele pale
În ochii tai, straino, aduni melancolie
Rasfrângi tristeti de toamna în lacrimile tale –
Cum stai asa ... cu fruntea în degetele pale ...
Afara ploua ... ploua ... si vântul toamnei bate
Cântând întristatoarea si vaga-i melodie,
În jurul meu s-asterne pustiu ... singuratatea –
Afara ploua ... ploua ... si vântul toamnei bate ...
Si ma gândesc la tine, frumoaso de departe,
La ochii-n cari se stinge un dor de mângâiere,
La soarta nendurata ce calea ne-o desparte –
Si ma gândesc la tine, frumoaso de departe ...
În sufletu-mi coboara tristeti sfâsietoare
Si golul din odaie se-mprastie în mine.
Durerea ta, straino, pustiul tau ma doare –
Si-n sufletu-mi coboara tristeti sfâsietoare ...
Si-acum, când cade seara din cerul somnoros,
Când tot mai larg se-ntinde în jurul meu pustiul
Te stingi si tu, ca mine, urzind un vis frumos –
Departe, cine stie în ce oras ploios !..."
Cu tâmplele în palme vei fi gândind la mine,
Privind spre cerul umed, tomnatec, somnoros –
Departe ... cine stie în ce oras ploios ...
Cu fruntea sprijinita pe degetele pale
În ochii tai, straino, aduni melancolie
Rasfrângi tristeti de toamna în lacrimile tale –
Cum stai asa ... cu fruntea în degetele pale ...
Afara ploua ... ploua ... si vântul toamnei bate
Cântând întristatoarea si vaga-i melodie,
În jurul meu s-asterne pustiu ... singuratatea –
Afara ploua ... ploua ... si vântul toamnei bate ...
Si ma gândesc la tine, frumoaso de departe,
La ochii-n cari se stinge un dor de mângâiere,
La soarta nendurata ce calea ne-o desparte –
Si ma gândesc la tine, frumoaso de departe ...
În sufletu-mi coboara tristeti sfâsietoare
Si golul din odaie se-mprastie în mine.
Durerea ta, straino, pustiul tau ma doare –
Si-n sufletu-mi coboara tristeti sfâsietoare ...
Si-acum, când cade seara din cerul somnoros,
Când tot mai larg se-ntinde în jurul meu pustiul
Te stingi si tu, ca mine, urzind un vis frumos –
Departe, cine stie în ce oras ploios !..."
marți, 27 octombrie 2009
sâmbătă, 24 octombrie 2009
duminică, 18 octombrie 2009
Scrinul negru - George Calinescu - fragment
"- Fata mea, alegerea sotului este fapta cea mai însemnatã din viata unei femei.
- Cum, nici vorbã, vei fi o intelecualã, fereste-te de imperiul pe care îl au asupra fetelor fine firile înapoiate si brutale. Nu confunda virilul cu grosolanul.
- Dar nici nu cãdea în greseala contrarã de a cãuta cu tot dinadinsul un învãtat. Nu rare ori acestia sunt primitivi si egoisti, si sufletul lor este sub nivelul intelectului. Cautã un om adevãrat.
- Dacã sotul tãu va fi un bãrbat exceptional, nu te extazia în fata celorlalti de ceea ce face, nu-l apãra de bârfeli. Îl vei obisnui sã se considere intangibil. Dar nici nu-i atrage atentia la tot pasul de erorile pe care socotesti cã le fãptuieste. Ca individ iesit din comun, le va descoperi singur, cu folosul pe care orice om profund îl trage din reexaminarea conduitei sale, si, de altfel, un om nu trebuie sã fie perfect.
- Totdeauna sã ai în minte acest adevãr: cã un bãrbat nu este, ca o femeie suma însusirilor si cusururilor vizibile. În el rãmâne ceva imponderabil si impenetrabil.
- Pãstreazã-ti naivitatea.
- Nu-ti fortifica în asa fel caracterul, încât sã nu mai poti plânge. O femeie care nu stie sã plângã si-a pierdut jumãtate din farmecul ei.
- Obisnuieste-te a converti, de la o anumitã vârstã, gestul pasional în acela de prietenie subtilã si nu urmãri cu gelozie groteascã aventurile sotului tãu. Un bãrbat, mai cu seamã exceptional, e setos sã cunoascã eternul feminin, fãrã ca prin asta sã-si împutineze dragostea fatã de sotia lui.
- Sã fii credincioasã.
- Nu îndepãrta brutal, fiind cãsãstoritã, pe bãrbatul pe care-l stimezi si crezi cã te iubeste cu adevãrat. Poti întuneca astfel o existentã. O prietenie delicatã nu e un adulter.
- Poti fi savanta, poti fi artistã, dar nu uita cã esti femeie. Nu trece în tabãra bãrbatilor.
- Madame de Stäel, care era o femeie de talent si de spirit, urmãrea sã capteze pe Napoleon, fiind uluitã de geniul lui. Din ciuda de a fi dispretuitã l-a combãtut. De aici poti vedea cã femeia îsi gãseste satisfactie decât alãturi de bãrbat, o femeie singurã, o eroinã a solitudinii ca refractarii lui Ibsen, e o monstruozitate.
- Încearcã sã devii o muzicantã suficientã, spre a face sã vibreze intelectul sotului tãu. Nu te cãsãtori cu un bãrbat care declarã cinic cã nu pricepe arta. Poate ascunde vicii îngrozitoare.
- Având copii, nu deveni ostentativ mamã. Întâlnesti la unele femei cu progeniturã o voluptate si o lipsã de pudoare neplãcute. Chiar cu copii, sã fii pururi copilãroasã.
- Fiecare gratie fizicã pierdutã trebuie înlocuitã la timp cu un farmec al spiritului. Elvira mea are aceastã artã si de aceea o gãsesc atrãgãtoare.
- Cãsãtoreste-te foarte tânãrã, când spiritul si trupul îti sunt nevinovate. Sufletul fetei mature nemãritate se perveteste prin asteptare sau capãtã spaimele celibatarei.
- Când pãrintii fetei sunt inteligenti, gãsesc fetei lor un sot mai bun decât acela pe care si-l alege ea însãsi în prima exaltare a adolescentei.
- Pestele respirã în apã si se îneacã în aer. E necesar sã descoperi aerul propriu respiratiei morale a sotului tãu.
- Îti urez sã fii frumoasã ca un înger.
- Dar dacã nu esti, un suflet exceptional conferã chipului tãu gingãsii surprinzãtoare.
- Esentialul este nu de a fi desãvârsitã trupeste, ci expresivã. Bagã de seamã cã expresia nu e numai a fetei. Sunt femei care par distinse facial si sunt vulgare corporal. Genunchiul tãu sã inspire sentimente nobile.
- Sã ai noroc de un sot care stie sã mângâie. "
- Cum, nici vorbã, vei fi o intelecualã, fereste-te de imperiul pe care îl au asupra fetelor fine firile înapoiate si brutale. Nu confunda virilul cu grosolanul.
- Dar nici nu cãdea în greseala contrarã de a cãuta cu tot dinadinsul un învãtat. Nu rare ori acestia sunt primitivi si egoisti, si sufletul lor este sub nivelul intelectului. Cautã un om adevãrat.
- Dacã sotul tãu va fi un bãrbat exceptional, nu te extazia în fata celorlalti de ceea ce face, nu-l apãra de bârfeli. Îl vei obisnui sã se considere intangibil. Dar nici nu-i atrage atentia la tot pasul de erorile pe care socotesti cã le fãptuieste. Ca individ iesit din comun, le va descoperi singur, cu folosul pe care orice om profund îl trage din reexaminarea conduitei sale, si, de altfel, un om nu trebuie sã fie perfect.
- Totdeauna sã ai în minte acest adevãr: cã un bãrbat nu este, ca o femeie suma însusirilor si cusururilor vizibile. În el rãmâne ceva imponderabil si impenetrabil.
- Pãstreazã-ti naivitatea.
- Nu-ti fortifica în asa fel caracterul, încât sã nu mai poti plânge. O femeie care nu stie sã plângã si-a pierdut jumãtate din farmecul ei.
- Obisnuieste-te a converti, de la o anumitã vârstã, gestul pasional în acela de prietenie subtilã si nu urmãri cu gelozie groteascã aventurile sotului tãu. Un bãrbat, mai cu seamã exceptional, e setos sã cunoascã eternul feminin, fãrã ca prin asta sã-si împutineze dragostea fatã de sotia lui.
- Sã fii credincioasã.
- Nu îndepãrta brutal, fiind cãsãstoritã, pe bãrbatul pe care-l stimezi si crezi cã te iubeste cu adevãrat. Poti întuneca astfel o existentã. O prietenie delicatã nu e un adulter.
- Poti fi savanta, poti fi artistã, dar nu uita cã esti femeie. Nu trece în tabãra bãrbatilor.
- Madame de Stäel, care era o femeie de talent si de spirit, urmãrea sã capteze pe Napoleon, fiind uluitã de geniul lui. Din ciuda de a fi dispretuitã l-a combãtut. De aici poti vedea cã femeia îsi gãseste satisfactie decât alãturi de bãrbat, o femeie singurã, o eroinã a solitudinii ca refractarii lui Ibsen, e o monstruozitate.
- Încearcã sã devii o muzicantã suficientã, spre a face sã vibreze intelectul sotului tãu. Nu te cãsãtori cu un bãrbat care declarã cinic cã nu pricepe arta. Poate ascunde vicii îngrozitoare.
- Având copii, nu deveni ostentativ mamã. Întâlnesti la unele femei cu progeniturã o voluptate si o lipsã de pudoare neplãcute. Chiar cu copii, sã fii pururi copilãroasã.
- Fiecare gratie fizicã pierdutã trebuie înlocuitã la timp cu un farmec al spiritului. Elvira mea are aceastã artã si de aceea o gãsesc atrãgãtoare.
- Cãsãtoreste-te foarte tânãrã, când spiritul si trupul îti sunt nevinovate. Sufletul fetei mature nemãritate se perveteste prin asteptare sau capãtã spaimele celibatarei.
- Când pãrintii fetei sunt inteligenti, gãsesc fetei lor un sot mai bun decât acela pe care si-l alege ea însãsi în prima exaltare a adolescentei.
- Pestele respirã în apã si se îneacã în aer. E necesar sã descoperi aerul propriu respiratiei morale a sotului tãu.
- Îti urez sã fii frumoasã ca un înger.
- Dar dacã nu esti, un suflet exceptional conferã chipului tãu gingãsii surprinzãtoare.
- Esentialul este nu de a fi desãvârsitã trupeste, ci expresivã. Bagã de seamã cã expresia nu e numai a fetei. Sunt femei care par distinse facial si sunt vulgare corporal. Genunchiul tãu sã inspire sentimente nobile.
- Sã ai noroc de un sot care stie sã mângâie. "
duminică, 11 octombrie 2009
duminică, 4 octombrie 2009
....
Noapte lina si senina, Sire!E vremea lupilor tineri...leandrul alb si-a trait demult povestea printre iepuri rataciti...de camp...iarta-le fuga, iarta-le mirarea si mai ales statornicia.
Ma trezesc in fiecare dimineata in alta lume decat a ta, ca si cum as fi calcat pe spini de toamna ascutiti cu fragilitatea primei iubiri. Ma doare fiecare pas si atunci tacuta imi astern amintirile la picioare ca pe un soi de protectie …dar nu mai stiu de cine trebuie sa ma apar. Cu iubirea aceasta oricum n-a tinut nimeni, nici D-zeu , nici viata, nimeni, nici macar tu….Gandurile mele nu mai ajung demult in palmele tale si inapoi in trupul meu nu se mai pot intoarce. Ai intors ireversibil timpul pentru mine , fara sa vrei , fara sa stii ca atata intensitate poate sa insemne o vesnicie.Privesc in gol uneori, pentru ca atat mai contine lumea mea fara tine , un gol imens, in care indes zilnic franturi de viata. Doar toamna ce s-a instalat confortabil in sufletul meu mi-a adulmecat neputinta si ma otraveste cu ploile ei marunte si reci , ca si cum dorul de tine n-ar fi fost de ajuns…
Secret Garden - Sleepsong
Asculta mai multe audio Muzica
Ma trezesc in fiecare dimineata in alta lume decat a ta, ca si cum as fi calcat pe spini de toamna ascutiti cu fragilitatea primei iubiri. Ma doare fiecare pas si atunci tacuta imi astern amintirile la picioare ca pe un soi de protectie …dar nu mai stiu de cine trebuie sa ma apar. Cu iubirea aceasta oricum n-a tinut nimeni, nici D-zeu , nici viata, nimeni, nici macar tu….Gandurile mele nu mai ajung demult in palmele tale si inapoi in trupul meu nu se mai pot intoarce. Ai intors ireversibil timpul pentru mine , fara sa vrei , fara sa stii ca atata intensitate poate sa insemne o vesnicie.Privesc in gol uneori, pentru ca atat mai contine lumea mea fara tine , un gol imens, in care indes zilnic franturi de viata. Doar toamna ce s-a instalat confortabil in sufletul meu mi-a adulmecat neputinta si ma otraveste cu ploile ei marunte si reci , ca si cum dorul de tine n-ar fi fost de ajuns…
Secret Garden - Sleepsong
Asculta mai multe audio Muzica
Si ploua...
Florin Piersic-Si Ploua...
Asculta mai multe audio Muzica
Cata delicatete in fiecare cuvant si cata intensitate...si doamne ce barbat! Chiar si acum la 70 de ani, vibreaza cu fiecare celula a fiintei sale. Cu drag pentru voi, Florin Piersic si tone de iubire...
"Ne ratacim printe senzatii si dorinti ne cautam
Cu ochi deschisi, cu maini fierbinti ne pierdem iar, dar ne aflam la fel mereu
Si nu mai stim daca esti tu sau daca-s eu...
Si ploua cald, si ploua-ncet, tu ma astepti si eu te-astept.
Si ploua rar si ploua alb, ne regasim in celalalt,
Si-ti simt in mine parfumul dulce-amar.
Si seara ne gaseste iar, un singur suflet
Iti spun ceva, tu imi soptesti si da si nu,
Te strang la piept, tu ma atingi, ma strangi si tu, ne pierdem iar,
Dar ne aflam la fel mereu si nu mai stim daca esti tu sau daca-s eu...
Si ploua cald, si ploua-ncet, tu ma astepti si eu te-astept.
Si ploua rar si ploua alb, ne regasim in celalalt,
Si-ti simt in mine parfumul dulce-amar.
Si seara ne gaseste iar, un singur suflet
Si ploua cald, si ploua-ncet, tu ma astepti si eu te-astept.
Si ploua rar si ploua alb, ne regasim in celalalt,
Si-ti simt in mine parfumul dulce-amar.
Si seara ne gaseste iar, un singur suflet
Cad picaturi din cer, ne bat in geam si-apoi noaptea ne patrunde-n casa si ploua si-n noï..."
sâmbătă, 3 octombrie 2009
Pentru tine
Intr-o zi, am sa te smulg din lumea ta stramba de orice detaliu nebun, si-am sa-ti astern toamna la picioare. Nu va ingheta de aceasta data sub privirile tale, a devenit mai blanda,mai calda, mai intelegatoare. Asculta, e pentru tine....
vineri, 18 septembrie 2009
miercuri, 16 septembrie 2009
duminică, 13 septembrie 2009
Primul gand de toamna
Parca niciodata vara nu s-a scurs atat de repede ca in acest an.M-am intors o idee mai odihnita dar plina de ganduri si de framantari tomnatice. Stii, ti-am purtat cel mai aprig dor dar am pierdut demult perceptia sufletului tau asupra dorurilor mele. Stiu doar ca in momentele mele de bucurie si de exuberanta ai fost in gandurile mele de parca farmecul locurilor in care am fost ar fi disparut brusc de nu le-as fi impartit cu tine…
sâmbătă, 12 septembrie 2009
In prag de toamna...Laura Fygi
E greu sa mai crezi in iubire in vremurile acestea pustiite si cu singuranta si mai greu s-o mentii de ai cumva sansa s-o intalnesti. Unii ar spune, de ar citi aceste randuri ca nici macar nu mai exista, ca totul este ca un fel de joaca in care nu trebuie sa-ti lasi nici o farama de suflet. N-as stii ce sa raspund pentru ca in lumea asta in care traim nu mai exista nici macar ideea de statornicie. Ascultati-o pe Laura Fygi mai bine, in dar la inceput de toamna....
vineri, 11 septembrie 2009
Ludmila - versuri George Tarnea
"Te-am iubit Ludmila cand eram mai mic
Oferindu-ti zilnic flori presate-n plic
Te-am iubit in taina cu tot visul meu
Agatat de sfoara unui subred zmeu
Cand saream pe ciotul cailor de var
Te-am iubit Ludmila langa samovar
Tu-mi cantai romante pe maidanul surd
Eu ciopleam supliciul uni zmeu absurd
Si prin toata vara plopilor cu boz
Inventand iubirea te trageam de cozi
Si prin toata vara plopilor cu boz
Inventand iubirea te trageam de cozi
Ce mai faci Ludmila ? In ce ploi te scalzi ?
Prin ce iarba luneci cu genunchii calzi … ?
Flori de mar presate, oarbe flori de crin
Mai pastrez si astazi intr-un colt de scrin
Si mai fug de-acasa cand imi vine chef
Sa alerg prin tara ierbii de sidef
Dar ma-ntorc statornic lang-acelasi ceai
Plin de gust de toamna cum doar tu faceai
Impletind aiurea flori de mucava
Te-am iubit Ludmila foarte mult … cindva .
Impletind aiurea flori de mucava
Te-am iubit Ludmila foarte mult … cindva ."
TUDOR GHEORGHE - LIUDMILA
Asculta mai multe audio Muzica
Oferindu-ti zilnic flori presate-n plic
Te-am iubit in taina cu tot visul meu
Agatat de sfoara unui subred zmeu
Cand saream pe ciotul cailor de var
Te-am iubit Ludmila langa samovar
Tu-mi cantai romante pe maidanul surd
Eu ciopleam supliciul uni zmeu absurd
Si prin toata vara plopilor cu boz
Inventand iubirea te trageam de cozi
Si prin toata vara plopilor cu boz
Inventand iubirea te trageam de cozi
Ce mai faci Ludmila ? In ce ploi te scalzi ?
Prin ce iarba luneci cu genunchii calzi … ?
Flori de mar presate, oarbe flori de crin
Mai pastrez si astazi intr-un colt de scrin
Si mai fug de-acasa cand imi vine chef
Sa alerg prin tara ierbii de sidef
Dar ma-ntorc statornic lang-acelasi ceai
Plin de gust de toamna cum doar tu faceai
Impletind aiurea flori de mucava
Te-am iubit Ludmila foarte mult … cindva .
Impletind aiurea flori de mucava
Te-am iubit Ludmila foarte mult … cindva ."
TUDOR GHEORGHE - LIUDMILA
Asculta mai multe audio Muzica
miercuri, 9 septembrie 2009
Barcelona...
A trecut si lunga vara fierbinte...miroase a toamna si a ploaie amestecate cu un soi de nostalgie a vacantei ce a trecut. Am fost departe de tara o scurta perioada, dar sentimentul cu care m-am intors este ca nu as da tarisoara mea pe nimic din lumea asta. A fost frumos, interesant de cele mai multe ori in locurile in care am fost, incarcate de istorie si de magie. Dar n-as schimba vacanta mea din Delta pe nici o secunda din zilele petrecute la Barcelona. Nu pentru ca nu mi-a placut, e impresionant acest oras si poate ca nici nu pot fi comparabile, pana la urma cele doua destinatii, dar acesta este sentimentul meu si primul gand ce mi-a trecut prin minte cand am aterizat din nou acasa. Si iaca Barcelona in cateva poze...sunt multe de povestit pentru fiecare dintre ele, dar asta cu alta ocazie...
sâmbătă, 25 iulie 2009
Doamne, dacă-mi eşti prieten
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare
Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.
Spiridon Popescu
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare
Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.
Spiridon Popescu
vineri, 17 iulie 2009
sâmbătă, 27 iunie 2009
duminică, 21 iunie 2009
"Vremea se repeta-n toate"
Si dorul tau, sa-l port doar eu...
Iar altcuiva
Sa nu-l poti da
Si sa doresti
Sa ma gasesti
Oriunde-as fi
Cat voi trai...
sâmbătă, 20 iunie 2009
luni, 8 iunie 2009
duminică, 24 mai 2009
duminică, 17 mai 2009
duminică, 10 mai 2009
Radu, copilul din două lumi de Paula Anastasia Tudor
"AŞ VREA SĂ ADUC CEVA BUN ÎN LUMEA ASTA"
Radu Alexandrescu are 14 ani şi a fost diagnosticat la 5 ani cu autism înalt funcţional. Este un elev eminent, are un dosar plin cu diplome de la toate concursurile şi olimpiadele care s-au ţinut de când a început şcoala. A ratat doar Olimpiada de Religie, pentru că s-a suprapus cu Concursul de Evaluare Europeană la Matematică. Este foarte atent la ore şi, după cum spune chiar el, "eu nu învăţ, înţeleg".
De obicei nu-şi ia notiţe. Chiar dacă şi-ar lua, n-ar înţelege o iotă, pentru că are un scris indescifrabil. De aceea, profesoarele şi directoarea şcolii au sfătuit-o pe mama lui, Grazziela, să facă o cerere la inspectorat, căreia să-i ataşeze şi diagnosticul de sindrom Asperger, prin care să ceară susţinerea tezelor unice în condiţii speciale. Aşa a obţinut un profesor căruia el i-a dictat răspunsurile, iar examenul a fost trecut cu brio.
"NU TREBUIE SĂ ÎNVĂŢ, CI SĂ ÎNŢELEG"
Pe de altă parte, însă, Radu nu poate sta la şcoală decât dacă este însoţit de doamna Mihai, o persoană în vârstă, care-şi are locul pe un scaun în holul şcolii încă de când era el în clasa I. Pentru că, de fapt, "nu e şcoală, e gălăgie. Copiii sunt răi, urlă, ţipă, se bucură când unuia şi altuia i se-ntâmplă ceva rău, se pârăsc... E periculos la şcoală, iar eu nu sunt în siguranţă acolo", explică Radu. "
Anul trecut, colegii lui l-au tăvălit, i-au rupt caietele, l-au filmat cu telefonul mobil... Iar el a stat pur şi simplu, nici măcar nu a încercat să se apere. Spune că-i împotriva regulamentului şcolii", povesteşte Grazziela Alexandrescu.
Mama e mâhnită, dar şi mândră de atitudinea băiatului ei. Radu a surprins comportamentul copiilor la şcoală şi în câteva prezentări în power-point. "Şcoala este un loc în care învăţăm lucruri noi. Bune şi rele. În pauze învăţăm lucrurile noi - rele: să înjurăm, să ne supărăm... Oare aşa funcţionează această lume? Vă rugăm! Vă rugăm! Opriţi-vă!". E parte din textul unui filmuleţ pe nume "Şcoala". La fel au fost concepute "Catastrofa comportamentală", "Poluarea auditivă", "Omul" şi "Câteva întâmplări".
Radu povesteşte cum ar face el şcoala, dacă ar putea: "În primul rând, aş renunţa la clase. N-aş mai face clasa I, clasa a II-a... Ci, dacă ai terminat lecţia asta, treci la următoarea. Acum nu e acelaşi lucru. Nu! Pentru că eu, chiar dacă nu înţeleg, sunt obligat să merg în clasa următoare. Apoi, aş scoate programa şi caietele de notiţe. Nu scriu, nu înregistrez, pentru că nu trebuie să învăţ. Trebuie să înţeleg! Cine nu înţelege rămâne la nivelul ăla. Poate înţelege altă materie şi atunci avansează pe cealaltă materie până unde poate. Şi aş scoate tema. Tema e ceva cam fără rost, pentru că, dacă eu pot să fac tema, înseamnă că am înţeles lecţia, dacă eu nu pot să fac tema, n-am înţeles nimic".
PRIMELE CUVINTE: "DIVIDENDE" ŞI "CALORIFER"
Radu nici acasă nu poate sta singur. Mai ales pe mama lui trebuie să o ştie aproape, drept pentru care Grazziela nu poate pleca nicăieri. "Cred că ar fi trebuit să mă obişnuiesc până acum şi să învăţ să accept, dar nu pot. Ce va face când eu nu voi mai putea sau nu voi mai fi?", se întreabă, cu un soi de deznădejde, femeia. "Îl iubesc enorm, dar sunt un fel de extensie a lui şi mi-e teamă că nu o să mă pot adapta în continuare."
Radu face origami - mi-a făcut şi mie o casetuţă şi un cocor ce dă din aripi -, transformând hârtia în fel şi chip. Construieşte oraşe pe calculator şi explică cu lux de amănunte ce trebuie făcut pentru reducerea poluării, a şomajului şi a infracţionalităţii, dând dovadă de reale talente de edil, însă nu se îmbracă singur, "că n-are butoane". Nu merge singur la toaletă, nu dă drumul la apă... în general, tot ceea ce ţine de satisfacerea nevoilor primare pentru el reprezintă o barieră de netrecut.
A început să vorbească pe la 1 an, iar primele cuvinte nu au fost nici ma-ma, nici ta-ta, nici pa-pa, ci "dividende" şi "calorifer". Mai apoi, când cuvintele s-au înmulţit, a început să dezvolte o poveste cu o planetă - Doror, şi o altă mamă - Manatina. Mi-a spus-o şi mie şi a insistat că nu e o "poveste", ci ceva cât se poate de real.
"NU VREAU SĂ TRĂIESC, VREAU SĂ FIU"
"Eu sunt parţial de pe altă planetă", a început el. "Eu sunt jumătate de pe lumea asta care se vede şi jumătate din aceeaşi lume, din viitor. Sunt unul, dar sunt în două locuri în acelaşi timp, pentru că acele două locuri se suprapun. Oamenii s-au mutat de pe Pământ pe o altă planetă, iar planeta aceea se numeşte Doror. Eu sunt deci din viitor şi am fost de fapt un accident. La naşterea mea, spaţiul s-a pliat, iar eu am devenit punctul de legătură între cele două lumi. Mama mea de pe Doror e Manatina."
Manatina este o prezenţă zilnică în viaţa lui Radu şi a familiei lui. De multe ori, Grazziela îi spune ceva, Manatina nu e de acord, şi atunci Radu nu face. "Acolo, oamenii se nasc fericiţi", continuă el, "există şi nişte roboţi care sunt foarte asemănători cu oamenii de-acum. Diferenţa între un robot şi un om este că un robot trăieşte, iar un om este. Mama mea m-a întrebat o dată dacă mie mi-e frică să trăiesc.
Da, mi-e frică să trăiesc. Eu vreau să fiu. Voi mă obligaţi să trăiesc, iar eu vreau să fiu. Oamenii nu sunt obligaţi să trăiască în acea lume. O lume în care oamenii sunt obligaţi să trăiască nu-i o lume bună. Aici te obligă lumea din jur... e un cerc vicios. Eu trăiesc pentru că el trăieşte, el trăieşte pentru că tatăl lui a trăit. Eu nu spun că sunt obligaţi să trăiască pentru că nu vor să moară.
Nu în sensul acesta vorbim, opusul lui a trăi este a fi. în sensul fizic, eu trăiesc şi aici şi acolo, dar în sensul metafizic aici trăiesc, acolo sunt. Acolo nu mă îmbracă nimic, hainele se creează pe mine, eu pot să văd ce e în acel dulap fără să-l deschid. Acolo, dacă vrei să ajungi dintr-un loc în altul, te transmiţi.
Acolo nu exişti fizic. Acolo nu trebuie să te adaptezi, pentru că n-ai la ce să te adaptezi. Acolo, fiecare depinde de restul lumii, dar restul lumii nu depinde de fiecare."
"O DE LA ORBITĂ"
"Asta am început să auzim de când avea el 2 ani şi puţin. În poveste apăreau şi cuvinte în engleză, dar de unde ştia el cuvinte în engleză la 2 ani... nu ştiu", ridică din umeri Grazziela. "Tot pe la 2 ani a început să-şi creeze balansul ăsta (Radu are o permanentă mişcare a capului, spune că este datorată faptului că se află simultan în cele două lumi - n.r.).
La început am crezut că e un tic, am fost cu el la psihiatru şi mi-a dat nişte pastiluţe, în nici un caz nu a pomenit ceva de autism. După ceva vreme l-am operat de strabism şi medicul care l-a operat mi-a sugerat să merg cu el la neuropsihiatru, bănuia că e un tic care i s-a format din cauza vederii slabe. Am ajuns la Bucureşti, la un neuropsihiatru care, după ce l-a evaluat un an, i-a pus diagnosticul de autism.
În afară de balansul ăsta, am mai observat la el ceva: se împotrivea la orice chestie nouă pe care trebuia să o facă. De exemplu, a fost imposibil să-l învăţ să facă la WC şi tot au fost diverse ciudăţenii în comportamentul lui care m-au făcut să mă gândesc că e ceva serios cu el. A mers la grădiniţă de la 4 ani, nu comunica cu copiii deloc, dar educatoarea îl aprecia. Şi-a dat seama că e un copil foarte isteţ. Dar nu se îmbrăca, nu se încălţa, nu mergea singur la toaletă...
După ce a terminat grădiniţa, cu diagnosticul de sindrom Asperger l-am înscris la şcoală. Un supermedic mi-a spus atunci să încerc să obţin pentru Radu un program educaţional individualizat. L-am întrebat ce-nseamnă program educaţional individualizat şi el mi-a răspuns: «Adică să le dai bani». Aşa s-a gândit el - că eu îi mituiesc pe profesori, ei vor închide ochii şi aşa Radu va termina şcoala. Şi m-a dezgustat chestia asta.
L-am înscris la o şcoală normală. Învăţătoarea la care a fost repartizat atunci mi-a spus să-l duc la o şcoală specială, că asta-i o şcoală de elită, iar el nu-i un copil normal... Că-şi scoate certificat medical, că ea nu mai poate cu copilul ăsta. Şi s-a făcut atunci o şedinţă cu învăţătoarele: care vrea să-l ia la ea în clasă. Atunci, doamna Stoicoci - o învăţătoare extraordinară - a zis că-l ia ea. După prima zi, învăţătoarea mi-a spus că a rămas uimită. I-a pus pe toţi copiii să dea exemple de cuvinte cu litera "o" şi Radu ridică mâna şi zice: "Orbită". L-a întrebat: «Ce e orbita?» şi el răspunde: «Păi, este traiectoria pe care se învârt planetele în jurul Soarelui şi sateliţii în jurul planetelor». Bine, el de mic se uita doar prin reviste cu secţiuni prin motoare şi pe Discovery. Înnebunea când îi citeam seara poveşti. Dar, dincolo de faptul că e un copil supradotat, am impresia că e strivit între două lumi."
GENIALUL CU CERTIFICAT DE HANDICAP
În timp, au rămas doar cu diagnosticul, pentru că nimeni nu le-a dat nici o soluţie. Grazziela a fost la neuropsihiatri care de care mai celebri. "Oameni care profită de pe urma suferinţei oamenilor", i-a descris ea. Pare deja să se fi împăcat cu ideea că "cea mai mare afacere este psihiatria pediatrică. Ei ştiu că eşti în stare să dai tot ce ai, dar ei nu-ţi dau nici o soluţie şi nici nu îţi spun că nu ştiu, că nu se pricep.
Am fost şi la o sumedenie de psihologi care, după câteva şedinţe cu Radu, plecau cu cozile între picioare spunând că nu ştiu ce să-i facă şi cum să-l ia. E şi foarte greu, când copilul are mintea ceva mai ascuţită decât terapeutul. Odată, unul a încercat să-l convingă să se tundă spunându-i că părul îi consumă prea multă energie din corp, la care copilul, nonşalant, i-a răspuns: «Dar fetele cum pot avea părul lung fără probleme?»".
Căutând disperată soluţii, Grazziela a dat şi de medici care i-au spus că n-are nimic copilul, e doar răsfăţat. Şi cât n-ar fi dat ea să fie aşa. "Mi-aş fi dorit să fie mediu ca inteligenţă, dar să se descurce singur. Am cheltuit o avere numai pe păreri, nimeni nu mi-a dat niciodată nici o soluţie. Am o casă la Câmpina şi aş fi în stare să o donez unei fundaţii care să facă ceva pentru copiii ăştia. Trebuie să existe şi pentru cei ca el o soluţie. Măcar să se folosească de mintea lui... Însă eu, din contră, trebuie să-i scot certificat de handicap."
Sursa: Jurnalul National
"NU TREBUIE SĂ ÎNVĂŢ, CI SĂ ÎNŢELEG"
Pe de altă parte, însă, Radu nu poate sta la şcoală decât dacă este însoţit de doamna Mihai, o persoană în vârstă, care-şi are locul pe un scaun în holul şcolii încă de când era el în clasa I. Pentru că, de fapt, "nu e şcoală, e gălăgie. Copiii sunt răi, urlă, ţipă, se bucură când unuia şi altuia i se-ntâmplă ceva rău, se pârăsc... E periculos la şcoală, iar eu nu sunt în siguranţă acolo", explică Radu. "
Anul trecut, colegii lui l-au tăvălit, i-au rupt caietele, l-au filmat cu telefonul mobil... Iar el a stat pur şi simplu, nici măcar nu a încercat să se apere. Spune că-i împotriva regulamentului şcolii", povesteşte Grazziela Alexandrescu.
Mama e mâhnită, dar şi mândră de atitudinea băiatului ei. Radu a surprins comportamentul copiilor la şcoală şi în câteva prezentări în power-point. "Şcoala este un loc în care învăţăm lucruri noi. Bune şi rele. În pauze învăţăm lucrurile noi - rele: să înjurăm, să ne supărăm... Oare aşa funcţionează această lume? Vă rugăm! Vă rugăm! Opriţi-vă!". E parte din textul unui filmuleţ pe nume "Şcoala". La fel au fost concepute "Catastrofa comportamentală", "Poluarea auditivă", "Omul" şi "Câteva întâmplări".
Radu povesteşte cum ar face el şcoala, dacă ar putea: "În primul rând, aş renunţa la clase. N-aş mai face clasa I, clasa a II-a... Ci, dacă ai terminat lecţia asta, treci la următoarea. Acum nu e acelaşi lucru. Nu! Pentru că eu, chiar dacă nu înţeleg, sunt obligat să merg în clasa următoare. Apoi, aş scoate programa şi caietele de notiţe. Nu scriu, nu înregistrez, pentru că nu trebuie să învăţ. Trebuie să înţeleg! Cine nu înţelege rămâne la nivelul ăla. Poate înţelege altă materie şi atunci avansează pe cealaltă materie până unde poate. Şi aş scoate tema. Tema e ceva cam fără rost, pentru că, dacă eu pot să fac tema, înseamnă că am înţeles lecţia, dacă eu nu pot să fac tema, n-am înţeles nimic".
PRIMELE CUVINTE: "DIVIDENDE" ŞI "CALORIFER"
Radu nici acasă nu poate sta singur. Mai ales pe mama lui trebuie să o ştie aproape, drept pentru care Grazziela nu poate pleca nicăieri. "Cred că ar fi trebuit să mă obişnuiesc până acum şi să învăţ să accept, dar nu pot. Ce va face când eu nu voi mai putea sau nu voi mai fi?", se întreabă, cu un soi de deznădejde, femeia. "Îl iubesc enorm, dar sunt un fel de extensie a lui şi mi-e teamă că nu o să mă pot adapta în continuare."
Radu face origami - mi-a făcut şi mie o casetuţă şi un cocor ce dă din aripi -, transformând hârtia în fel şi chip. Construieşte oraşe pe calculator şi explică cu lux de amănunte ce trebuie făcut pentru reducerea poluării, a şomajului şi a infracţionalităţii, dând dovadă de reale talente de edil, însă nu se îmbracă singur, "că n-are butoane". Nu merge singur la toaletă, nu dă drumul la apă... în general, tot ceea ce ţine de satisfacerea nevoilor primare pentru el reprezintă o barieră de netrecut.
A început să vorbească pe la 1 an, iar primele cuvinte nu au fost nici ma-ma, nici ta-ta, nici pa-pa, ci "dividende" şi "calorifer". Mai apoi, când cuvintele s-au înmulţit, a început să dezvolte o poveste cu o planetă - Doror, şi o altă mamă - Manatina. Mi-a spus-o şi mie şi a insistat că nu e o "poveste", ci ceva cât se poate de real.
"NU VREAU SĂ TRĂIESC, VREAU SĂ FIU"
"Eu sunt parţial de pe altă planetă", a început el. "Eu sunt jumătate de pe lumea asta care se vede şi jumătate din aceeaşi lume, din viitor. Sunt unul, dar sunt în două locuri în acelaşi timp, pentru că acele două locuri se suprapun. Oamenii s-au mutat de pe Pământ pe o altă planetă, iar planeta aceea se numeşte Doror. Eu sunt deci din viitor şi am fost de fapt un accident. La naşterea mea, spaţiul s-a pliat, iar eu am devenit punctul de legătură între cele două lumi. Mama mea de pe Doror e Manatina."
Manatina este o prezenţă zilnică în viaţa lui Radu şi a familiei lui. De multe ori, Grazziela îi spune ceva, Manatina nu e de acord, şi atunci Radu nu face. "Acolo, oamenii se nasc fericiţi", continuă el, "există şi nişte roboţi care sunt foarte asemănători cu oamenii de-acum. Diferenţa între un robot şi un om este că un robot trăieşte, iar un om este. Mama mea m-a întrebat o dată dacă mie mi-e frică să trăiesc.
Da, mi-e frică să trăiesc. Eu vreau să fiu. Voi mă obligaţi să trăiesc, iar eu vreau să fiu. Oamenii nu sunt obligaţi să trăiască în acea lume. O lume în care oamenii sunt obligaţi să trăiască nu-i o lume bună. Aici te obligă lumea din jur... e un cerc vicios. Eu trăiesc pentru că el trăieşte, el trăieşte pentru că tatăl lui a trăit. Eu nu spun că sunt obligaţi să trăiască pentru că nu vor să moară.
Nu în sensul acesta vorbim, opusul lui a trăi este a fi. în sensul fizic, eu trăiesc şi aici şi acolo, dar în sensul metafizic aici trăiesc, acolo sunt. Acolo nu mă îmbracă nimic, hainele se creează pe mine, eu pot să văd ce e în acel dulap fără să-l deschid. Acolo, dacă vrei să ajungi dintr-un loc în altul, te transmiţi.
Acolo nu exişti fizic. Acolo nu trebuie să te adaptezi, pentru că n-ai la ce să te adaptezi. Acolo, fiecare depinde de restul lumii, dar restul lumii nu depinde de fiecare."
"O DE LA ORBITĂ"
"Asta am început să auzim de când avea el 2 ani şi puţin. În poveste apăreau şi cuvinte în engleză, dar de unde ştia el cuvinte în engleză la 2 ani... nu ştiu", ridică din umeri Grazziela. "Tot pe la 2 ani a început să-şi creeze balansul ăsta (Radu are o permanentă mişcare a capului, spune că este datorată faptului că se află simultan în cele două lumi - n.r.).
La început am crezut că e un tic, am fost cu el la psihiatru şi mi-a dat nişte pastiluţe, în nici un caz nu a pomenit ceva de autism. După ceva vreme l-am operat de strabism şi medicul care l-a operat mi-a sugerat să merg cu el la neuropsihiatru, bănuia că e un tic care i s-a format din cauza vederii slabe. Am ajuns la Bucureşti, la un neuropsihiatru care, după ce l-a evaluat un an, i-a pus diagnosticul de autism.
În afară de balansul ăsta, am mai observat la el ceva: se împotrivea la orice chestie nouă pe care trebuia să o facă. De exemplu, a fost imposibil să-l învăţ să facă la WC şi tot au fost diverse ciudăţenii în comportamentul lui care m-au făcut să mă gândesc că e ceva serios cu el. A mers la grădiniţă de la 4 ani, nu comunica cu copiii deloc, dar educatoarea îl aprecia. Şi-a dat seama că e un copil foarte isteţ. Dar nu se îmbrăca, nu se încălţa, nu mergea singur la toaletă...
După ce a terminat grădiniţa, cu diagnosticul de sindrom Asperger l-am înscris la şcoală. Un supermedic mi-a spus atunci să încerc să obţin pentru Radu un program educaţional individualizat. L-am întrebat ce-nseamnă program educaţional individualizat şi el mi-a răspuns: «Adică să le dai bani». Aşa s-a gândit el - că eu îi mituiesc pe profesori, ei vor închide ochii şi aşa Radu va termina şcoala. Şi m-a dezgustat chestia asta.
L-am înscris la o şcoală normală. Învăţătoarea la care a fost repartizat atunci mi-a spus să-l duc la o şcoală specială, că asta-i o şcoală de elită, iar el nu-i un copil normal... Că-şi scoate certificat medical, că ea nu mai poate cu copilul ăsta. Şi s-a făcut atunci o şedinţă cu învăţătoarele: care vrea să-l ia la ea în clasă. Atunci, doamna Stoicoci - o învăţătoare extraordinară - a zis că-l ia ea. După prima zi, învăţătoarea mi-a spus că a rămas uimită. I-a pus pe toţi copiii să dea exemple de cuvinte cu litera "o" şi Radu ridică mâna şi zice: "Orbită". L-a întrebat: «Ce e orbita?» şi el răspunde: «Păi, este traiectoria pe care se învârt planetele în jurul Soarelui şi sateliţii în jurul planetelor». Bine, el de mic se uita doar prin reviste cu secţiuni prin motoare şi pe Discovery. Înnebunea când îi citeam seara poveşti. Dar, dincolo de faptul că e un copil supradotat, am impresia că e strivit între două lumi."
GENIALUL CU CERTIFICAT DE HANDICAP
În timp, au rămas doar cu diagnosticul, pentru că nimeni nu le-a dat nici o soluţie. Grazziela a fost la neuropsihiatri care de care mai celebri. "Oameni care profită de pe urma suferinţei oamenilor", i-a descris ea. Pare deja să se fi împăcat cu ideea că "cea mai mare afacere este psihiatria pediatrică. Ei ştiu că eşti în stare să dai tot ce ai, dar ei nu-ţi dau nici o soluţie şi nici nu îţi spun că nu ştiu, că nu se pricep.
Am fost şi la o sumedenie de psihologi care, după câteva şedinţe cu Radu, plecau cu cozile între picioare spunând că nu ştiu ce să-i facă şi cum să-l ia. E şi foarte greu, când copilul are mintea ceva mai ascuţită decât terapeutul. Odată, unul a încercat să-l convingă să se tundă spunându-i că părul îi consumă prea multă energie din corp, la care copilul, nonşalant, i-a răspuns: «Dar fetele cum pot avea părul lung fără probleme?»".
Căutând disperată soluţii, Grazziela a dat şi de medici care i-au spus că n-are nimic copilul, e doar răsfăţat. Şi cât n-ar fi dat ea să fie aşa. "Mi-aş fi dorit să fie mediu ca inteligenţă, dar să se descurce singur. Am cheltuit o avere numai pe păreri, nimeni nu mi-a dat niciodată nici o soluţie. Am o casă la Câmpina şi aş fi în stare să o donez unei fundaţii care să facă ceva pentru copiii ăştia. Trebuie să existe şi pentru cei ca el o soluţie. Măcar să se folosească de mintea lui... Însă eu, din contră, trebuie să-i scot certificat de handicap."
Sursa: Jurnalul National
Cioran si Friedgard Thoma
Friedgard Thoma, femeia de care Cioran s-a indragostit la 70 de ani, dezvaluie o alta fata a filosofului
"Sunteti centrul vietii mele, zeita unuia ce nu crede in nimic, cea mai mare fericire si cea mai mare nenorocire pe care mi-a fost dat sa le intalnesc”, ii spunea Cioran lui Friedgard Thoma, iubita cu 35 de ani mai tanara, intr-una dintre scrisorile publicate, dupa moartea filosofului, in romanul „Pentru nimic in lume”.
Aparuta prima data in Germania in 2001, cartea a fost publicata abia anul trecut in romana, in traducerea Norei Iuga, sub titlul „O iubire a lui Cioran”. Editia germana a cartii a fost retrasa din librarii in urma unei sentinte a Tribunalului din München din 14 ianuarie 2004, care a incriminat publicarea a opt scrisori incendiare ale filosofului. In urma procesului, s-a iscat o dezbatere aprinsa, referitoare la dreptul la intimitate al personalitatilor. In versiunea in limba romana a cartii, cele opt scrisori sunt cenzurate, iar celelalte, scrise in germana, sunt redate in facsimil.
Cioran traieste erotic iubirea
In februarie 1981, cand Cioran primea intaia scrisoare de la Friedgard Thoma, filosoful avea 70 de ani si traia cu Simone BouŽ, intr-un Paris care i se parea „dezabuzat”. Nemtoaica, in varsta de 35 de ani, cu un copil, doctoranda in filosofie, a fost atrasa de scrierile autorului de „silogisme ale amaraciunii”. Ea s-a hotarat sa-i scrie pentru ca filosoful „scria obraznicii tonifiante”, totusi nedestructive. Intre spiritele celor doi s-a nascut o profunda legatura intelectuala, materializata printr-o corespondenta purtata intre anii 1981 si 1991.
Cartea este tulburatoare si deconcertanta deopotriva, pentru ca prezinta o alta fata a lui Cioran, care traieste totusi erotic iubirea, cu stangaciile si nerabdarile unui adolescent indragostit. „Am discutat prea mult si am inteles dependenta mea senzuala de Dumneavoastra in toata claritatea ei, abia dupa ce v-am marturisit la telefon ca as vrea sa-mi ingrop capul pentru totdeauna sub fusta Dumneavoastra. Ati fost oarecum speriata cand v-Am vorbit de o inclinatie „perversa” pe care mi-o starneste trupul dumneavoastra. Pervers nu a fost cuvantul potrivit; am vrut sa spun arzatoare”, ii marturiseste Cioran lui Friedgard intr-una dintre scrisori.
Liiceanu critica publicarea corespondentei
Friedgard il portretizeaza pe Cioran nu numai prin intermediul schimbului de epistole, ci si prin descrierea unor secvente din viata pariziana, cu plimbarile sau vacantele petrecute impreuna sau fiecare alaturi de partenerul oficial. Dupa ce se va intalni cu Simone BouŽ, femeia care a stat langa Cioran pana la moartea acestuia, Friedgard va transforma legatura cu filosoful intr-o amicitie bazata pe afinitati intelectuale. In finalul cartii, Friedgard se intreaba de ce Cioran nu s-a sinucis si a acceptat in schimb decrepitudinea fizica provocata de boala, nepunand in practica teoriile sale legate de sinucidere.
In cartea „Usa interzisa”, filosoful Gabriel Liiceanu a criticat-o aspru pe autoarea germana; a numit-o „capra metafizica” si a acuzat-o ca a publicat corespondenta cu Cioran doar pentru a castiga notorietate. Traducatoarea Nora Iuga considera insa ca scrisorile „septuagenarului adolescent indragostit brusc de viata surprind momentul limita cand spiritul a toate negator descopera afirmatia si si-o asuma”.
.
"Draga Friedgard, e dimineata devreme. N-am putut sa ma zvârcolesc în pat ca un vierme, a trebuit sa ma scol, ca sa va trimit o lista a pacatelor mele. Ieri mi-am accentuat lehamitea, un cafard cumplit. Cerul era nefiresc de albastru, am facut o plimbare inutila, am vrut chiar sa intru într-o biserica (Saint Sévérin), mi-am cumparat o carte despre Trappisti si n-am putut s-o citesc (...) Mai bine de o ora în mintea mea s-au derulat scenele cele mai intime cu o asemenea precizie încât a trebuit sa ma scol ca sa nu-mi pierd mintile. Am înteles dependenta mea senzuala de Dumneavoastra în toata claritatea ei abia dupa ce v-am marturisit la telefon ca as vrea sa-mi îngrop capul pentru totdeauna sub fusta Dumneavoastra. Ce mortale pot fi anumite lucruri. Ati fost oarecum speriata când v-am vorbit de o înclinatie perversa pe care mi-o stârneste trupul Dumneavoastra. Pervers nu a fost cuvântul potrivit; am vrut sa spun arzatoare".
"Ieri noapte, când ma plângeam de proba rupturii care e lozul meu, mi-ati spus ceva curios: Altfel v-ati fi plictisit. Si e adevarat. In fapt, m-ati vindecat (deocamdata?) de plictiseala! Vremea care a trecut de la aparitia Dumneavoastra a fost atât de plina, de substantiala, de neprevazuta si atât de impregnata de Dumneavoastra, ca va sunt recunoscator pentru toate bucuriile si loviturile legate de numele Dumneavoastra. Ma aflu, stiti doar, într-o anxiété continua cu privire la nestatornicia Dumneavoastra, dar nu ma pot consacra linistii. Pur si simplu nu sunt în stare sa trag concluziile susceptibilitatii mele. Mai bine iadul cu Dumneavoastra decât binecuvântarea de unul singur. Sunteti blestemul meu indispensabil".
"Ati devenit centrul vietii mele, zeita unuia care nu crede în nimic, cea mai mare fericire si nefericire întâlnita vreodata. Dupa ce am vorbit ani în sir cu sarcasm despre asemenea... lucruri ca iubirea, trebuia sa fiu pedepsit într-un fel, si chiar sunt, dar nu regret. Punctul principal al programului meu e disolutia". Iar curând apoi: "Desi am iubit viata patimas, am gasit-o totusi lipsita de sens. Acum mi se pare total lipsita de sens - fara Dumneavoastra".
” Intins pe covorul balcanez si plin de amintiri exacte, m-am lasat prada unor ganduri nebunesti (!) din care nici cvartetul lui Schumann n-a reusit sa ma smulga.Doar vocea Dumneavoastra a putut sa faca aceasta minune.Iata am si devenit un alt om – cel care a ras atat de mult impreuna cu Dumneavoastra in timpul acestei intamplari unice.Niciodata nu am prevazut ca in acest moment al existentei mele cineva ar fi putut sa joace un asemenea rol.Oboseala parea a-mi fi singura camarada.Ea chiar si este, dar, din fericire, ii faceti o concurenta periculoasa..Sunt vulnerabil si nimeni nu ma poate rani atat de usor ca Dumneavoastra.E de ajuns un cuvant.Indispozitia care a pus stapanire pe mine azi dupa masa a fost ingrozitoare.Mi-ati spus unele lucruri neplacute in cafeneaua aia blestemata – inaintea despartirii! Dar sa nu mai vorbim despre asta."
"Azi la trezire voluptatea de a-mi aminti.Si apoi, imediat vocea Dumneavoastra.De cand va cunosc cred in PROGRES – din cauza telefonului.Desi nu am devenit un adorator al mersului inainte, vreau sa spun ca nu as judeca niciodata un scriitor dupa ideile lui politice.Imi este indiferent daca Chateaubriand a fost reactionar sau nu, ma intereseaza femeile din jurul lui, mai ales sora sa, Lucile, si apoi gracila Madame de Beaumond. Ultrapolitizarea spiritelor e o catastrofa fara egal.Mai bine diletantism decat ideologie, mai bine sa nu depinzi de nimic.
Dar de ce nu sunt vizavi de Dumneavoastra un diletant?Ochii, ochii Dumneavoastra au facut din mine un fanatic.
Ce dulce* cadere.
Al Dumneavoastra C.
*data viitoare am sa folosesc un adjectiv mai bun”
"Sunteti centrul vietii mele, zeita unuia ce nu crede in nimic, cea mai mare fericire si cea mai mare nenorocire pe care mi-a fost dat sa le intalnesc”, ii spunea Cioran lui Friedgard Thoma, iubita cu 35 de ani mai tanara, intr-una dintre scrisorile publicate, dupa moartea filosofului, in romanul „Pentru nimic in lume”.
Aparuta prima data in Germania in 2001, cartea a fost publicata abia anul trecut in romana, in traducerea Norei Iuga, sub titlul „O iubire a lui Cioran”. Editia germana a cartii a fost retrasa din librarii in urma unei sentinte a Tribunalului din München din 14 ianuarie 2004, care a incriminat publicarea a opt scrisori incendiare ale filosofului. In urma procesului, s-a iscat o dezbatere aprinsa, referitoare la dreptul la intimitate al personalitatilor. In versiunea in limba romana a cartii, cele opt scrisori sunt cenzurate, iar celelalte, scrise in germana, sunt redate in facsimil.
Cioran traieste erotic iubirea
In februarie 1981, cand Cioran primea intaia scrisoare de la Friedgard Thoma, filosoful avea 70 de ani si traia cu Simone BouŽ, intr-un Paris care i se parea „dezabuzat”. Nemtoaica, in varsta de 35 de ani, cu un copil, doctoranda in filosofie, a fost atrasa de scrierile autorului de „silogisme ale amaraciunii”. Ea s-a hotarat sa-i scrie pentru ca filosoful „scria obraznicii tonifiante”, totusi nedestructive. Intre spiritele celor doi s-a nascut o profunda legatura intelectuala, materializata printr-o corespondenta purtata intre anii 1981 si 1991.
Cartea este tulburatoare si deconcertanta deopotriva, pentru ca prezinta o alta fata a lui Cioran, care traieste totusi erotic iubirea, cu stangaciile si nerabdarile unui adolescent indragostit. „Am discutat prea mult si am inteles dependenta mea senzuala de Dumneavoastra in toata claritatea ei, abia dupa ce v-am marturisit la telefon ca as vrea sa-mi ingrop capul pentru totdeauna sub fusta Dumneavoastra. Ati fost oarecum speriata cand v-Am vorbit de o inclinatie „perversa” pe care mi-o starneste trupul dumneavoastra. Pervers nu a fost cuvantul potrivit; am vrut sa spun arzatoare”, ii marturiseste Cioran lui Friedgard intr-una dintre scrisori.
Liiceanu critica publicarea corespondentei
Friedgard il portretizeaza pe Cioran nu numai prin intermediul schimbului de epistole, ci si prin descrierea unor secvente din viata pariziana, cu plimbarile sau vacantele petrecute impreuna sau fiecare alaturi de partenerul oficial. Dupa ce se va intalni cu Simone BouŽ, femeia care a stat langa Cioran pana la moartea acestuia, Friedgard va transforma legatura cu filosoful intr-o amicitie bazata pe afinitati intelectuale. In finalul cartii, Friedgard se intreaba de ce Cioran nu s-a sinucis si a acceptat in schimb decrepitudinea fizica provocata de boala, nepunand in practica teoriile sale legate de sinucidere.
In cartea „Usa interzisa”, filosoful Gabriel Liiceanu a criticat-o aspru pe autoarea germana; a numit-o „capra metafizica” si a acuzat-o ca a publicat corespondenta cu Cioran doar pentru a castiga notorietate. Traducatoarea Nora Iuga considera insa ca scrisorile „septuagenarului adolescent indragostit brusc de viata surprind momentul limita cand spiritul a toate negator descopera afirmatia si si-o asuma”.
.
"Draga Friedgard, e dimineata devreme. N-am putut sa ma zvârcolesc în pat ca un vierme, a trebuit sa ma scol, ca sa va trimit o lista a pacatelor mele. Ieri mi-am accentuat lehamitea, un cafard cumplit. Cerul era nefiresc de albastru, am facut o plimbare inutila, am vrut chiar sa intru într-o biserica (Saint Sévérin), mi-am cumparat o carte despre Trappisti si n-am putut s-o citesc (...) Mai bine de o ora în mintea mea s-au derulat scenele cele mai intime cu o asemenea precizie încât a trebuit sa ma scol ca sa nu-mi pierd mintile. Am înteles dependenta mea senzuala de Dumneavoastra în toata claritatea ei abia dupa ce v-am marturisit la telefon ca as vrea sa-mi îngrop capul pentru totdeauna sub fusta Dumneavoastra. Ce mortale pot fi anumite lucruri. Ati fost oarecum speriata când v-am vorbit de o înclinatie perversa pe care mi-o stârneste trupul Dumneavoastra. Pervers nu a fost cuvântul potrivit; am vrut sa spun arzatoare".
"Ieri noapte, când ma plângeam de proba rupturii care e lozul meu, mi-ati spus ceva curios: Altfel v-ati fi plictisit. Si e adevarat. In fapt, m-ati vindecat (deocamdata?) de plictiseala! Vremea care a trecut de la aparitia Dumneavoastra a fost atât de plina, de substantiala, de neprevazuta si atât de impregnata de Dumneavoastra, ca va sunt recunoscator pentru toate bucuriile si loviturile legate de numele Dumneavoastra. Ma aflu, stiti doar, într-o anxiété continua cu privire la nestatornicia Dumneavoastra, dar nu ma pot consacra linistii. Pur si simplu nu sunt în stare sa trag concluziile susceptibilitatii mele. Mai bine iadul cu Dumneavoastra decât binecuvântarea de unul singur. Sunteti blestemul meu indispensabil".
"Ati devenit centrul vietii mele, zeita unuia care nu crede în nimic, cea mai mare fericire si nefericire întâlnita vreodata. Dupa ce am vorbit ani în sir cu sarcasm despre asemenea... lucruri ca iubirea, trebuia sa fiu pedepsit într-un fel, si chiar sunt, dar nu regret. Punctul principal al programului meu e disolutia". Iar curând apoi: "Desi am iubit viata patimas, am gasit-o totusi lipsita de sens. Acum mi se pare total lipsita de sens - fara Dumneavoastra".
” Intins pe covorul balcanez si plin de amintiri exacte, m-am lasat prada unor ganduri nebunesti (!) din care nici cvartetul lui Schumann n-a reusit sa ma smulga.Doar vocea Dumneavoastra a putut sa faca aceasta minune.Iata am si devenit un alt om – cel care a ras atat de mult impreuna cu Dumneavoastra in timpul acestei intamplari unice.Niciodata nu am prevazut ca in acest moment al existentei mele cineva ar fi putut sa joace un asemenea rol.Oboseala parea a-mi fi singura camarada.Ea chiar si este, dar, din fericire, ii faceti o concurenta periculoasa..Sunt vulnerabil si nimeni nu ma poate rani atat de usor ca Dumneavoastra.E de ajuns un cuvant.Indispozitia care a pus stapanire pe mine azi dupa masa a fost ingrozitoare.Mi-ati spus unele lucruri neplacute in cafeneaua aia blestemata – inaintea despartirii! Dar sa nu mai vorbim despre asta."
"Azi la trezire voluptatea de a-mi aminti.Si apoi, imediat vocea Dumneavoastra.De cand va cunosc cred in PROGRES – din cauza telefonului.Desi nu am devenit un adorator al mersului inainte, vreau sa spun ca nu as judeca niciodata un scriitor dupa ideile lui politice.Imi este indiferent daca Chateaubriand a fost reactionar sau nu, ma intereseaza femeile din jurul lui, mai ales sora sa, Lucile, si apoi gracila Madame de Beaumond. Ultrapolitizarea spiritelor e o catastrofa fara egal.Mai bine diletantism decat ideologie, mai bine sa nu depinzi de nimic.
Dar de ce nu sunt vizavi de Dumneavoastra un diletant?Ochii, ochii Dumneavoastra au facut din mine un fanatic.
Ce dulce* cadere.
Al Dumneavoastra C.
*data viitoare am sa folosesc un adjectiv mai bun”
Sursa :
Friedgard Thoma, Pentru nimic în lume. O iubire a lui Cioran, trad. Nora Iuga, EST Editeur, 2005.
Evenimentul zilei
sâmbătă, 9 mai 2009
vineri, 8 mai 2009
In ochii altor oameni - Eminescu
Mi-e dor de Pintea!
ADRIAN PINTEA
Vezi mai multe imagini din Vedete »
Adrian Pintea -In ochii altor oameni
Asculta mai multe audio Diverse »
"În ochii altor oameni tu esti o carne vie,
O netedă-arătare, un animal gentil.
Ei doresc mîna-ti albă pe frunte să-i mîngîie
Căci dulce e si mică mînuta-ti de copil.
Ei doresc buza-ti coaptă, nectar amar de patimi,
Ei vor să-ti sugă ochiul, divinul ochiul tău,
Tu lor li esti femeie, o jucărea de patimi…
Căci nimeni nu te vede astfel cum te văd eu.
Nu! Pentru mine esti tu ca glasul unei coarde
Ce nemaiauzită a fost pe-acest pămînt
Si inima-mi bolnavă la văzul tău îmi arde
Din jos în sus o simt dar miscată, tremurînd.
...
Nu, chipul tău cel dulce n-atingă-l o idee,
O umbră de dorire, un sunet, o suflare,
Căci pentru-oricine-n lume tu mi-ai părut prea mare
Căci tu esti prea mult înger si prea putin femeie."
ADRIAN PINTEA
Vezi mai multe imagini din Vedete »
Adrian Pintea -In ochii altor oameni
Asculta mai multe audio Diverse »
"În ochii altor oameni tu esti o carne vie,
O netedă-arătare, un animal gentil.
Ei doresc mîna-ti albă pe frunte să-i mîngîie
Căci dulce e si mică mînuta-ti de copil.
Ei doresc buza-ti coaptă, nectar amar de patimi,
Ei vor să-ti sugă ochiul, divinul ochiul tău,
Tu lor li esti femeie, o jucărea de patimi…
Căci nimeni nu te vede astfel cum te văd eu.
Nu! Pentru mine esti tu ca glasul unei coarde
Ce nemaiauzită a fost pe-acest pămînt
Si inima-mi bolnavă la văzul tău îmi arde
Din jos în sus o simt dar miscată, tremurînd.
...
Nu, chipul tău cel dulce n-atingă-l o idee,
O umbră de dorire, un sunet, o suflare,
Căci pentru-oricine-n lume tu mi-ai părut prea mare
Căci tu esti prea mult înger si prea putin femeie."
Orice om - Geo Bogza
Mi manchi amore mio....-Laura Pausini
Asculta mai multe audio Diverse »
"Orice om pe care nu pot sa-l iubesc inseamna pentru mine un prilej de adanca tristete.
Orice om pe care l-am iubit si nu-l mai pot iubi inseamna pentru mine un pas spre moarte.
Atunci cand n-am sa mai pot iubi pe nimeni, voi muri.
Voi care stiti ca meritati dragostea mea, aveti grija sa nu ma ucideti."
Fior - Nicolae Labis ....pentru Dana
Poate-am visat ceva rau si-am uitat,
Poate-i doar pentru ca
visinii s-au înflorat,
Poate-i doar vântul ce limpede suna,
Ori
pentru ca au muscat asta noapte din luna
Vârcolacii,
ori stele prea multe pe fata
Mi-au picurat o otrava de
gheata,
Ori poate e dimineata.
Cine esti, ori
ce esti,
Abur ori duh straveziu de povesti,
Care-ai
patruns si îmi macini mereu
Trupul si sufletul
meu?
Privesc în oglinda - acelasi mi-i chipul
Si buzele
groase taiate ca-n lemn.
Pe pavaza fruntii vad bine
ca nimeni
N-a scris, înca nu, nici un semn.
Dar vorbele-mi
murmura: suna-ne, -ncearca-ne,
Sufletu-si pâlpâie albe
chemari,
Ochii îmi ard rotunjiti peste
cearcane,
Inima-si bate ecoul de zari.
Cine esti,
ori ce esti,
Abur ori duh coborât din povesti,
Unda
prelinsa sa ma învenine,
Stea fulgerata în mine?
Poate-i doar pentru ca
visinii s-au înflorat,
Poate-i doar vântul ce limpede suna,
Ori
pentru ca au muscat asta noapte din luna
Vârcolacii,
ori stele prea multe pe fata
Mi-au picurat o otrava de
gheata,
Ori poate e dimineata.
Cine esti, ori
ce esti,
Abur ori duh straveziu de povesti,
Care-ai
patruns si îmi macini mereu
Trupul si sufletul
meu?
Privesc în oglinda - acelasi mi-i chipul
Si buzele
groase taiate ca-n lemn.
Pe pavaza fruntii vad bine
ca nimeni
N-a scris, înca nu, nici un semn.
Dar vorbele-mi
murmura: suna-ne, -ncearca-ne,
Sufletu-si pâlpâie albe
chemari,
Ochii îmi ard rotunjiti peste
cearcane,
Inima-si bate ecoul de zari.
Cine esti,
ori ce esti,
Abur ori duh coborât din povesti,
Unda
prelinsa sa ma învenine,
Stea fulgerata în mine?
joi, 7 mai 2009
Nicolae Labis - Am obosit de vin, de stele...
"Am obosit de vin, de stele
Am obosit de gândurile mele,
Am obosit de ochii care mă răsfrâng
Neculegându-mi chipul din adânc.
Am obosit râzând, am obosit de-atâta poezie
Cântând doar cele câte vor veni
Sau cele câte vrem să vie.
Visez să uit odată
Cuvinte, rânjet, gând
Şi să privesc în ochii de agată
Ca fiecare om de rând,
Chipul răsfrânt să nu-mi mai văd,
Cu spaima mea şi hohotul meu rece
Lângă un foc să mă cuprindă somnul
Sub zările cu margini de pământ.
În sângele fecioarei purificat şi dus
Prin trupu-i alb cu frăgezimi de nea
Eu aş simţi cum cerul coboară lin de sus
Ciorchini de cântece deasupra mea
Ştiu: acest vis pământul mi-l nutreşte
Smulgându-mi dorul meu de infinit
Dar visul creşte-n mine ca mădulare grele
Am obosit...
...
Mi-a murit iubirea cu rânjet şi stele
Încă din feşele inimii mele
Mi-a murit şi-i strigoi şi-n răstimpuri revine
Şi ţăruş nu-i pot bate-ntre coaste la mine."
Am obosit de gândurile mele,
Am obosit de ochii care mă răsfrâng
Neculegându-mi chipul din adânc.
Am obosit râzând, am obosit de-atâta poezie
Cântând doar cele câte vor veni
Sau cele câte vrem să vie.
Visez să uit odată
Cuvinte, rânjet, gând
Şi să privesc în ochii de agată
Ca fiecare om de rând,
Chipul răsfrânt să nu-mi mai văd,
Cu spaima mea şi hohotul meu rece
Lângă un foc să mă cuprindă somnul
Sub zările cu margini de pământ.
În sângele fecioarei purificat şi dus
Prin trupu-i alb cu frăgezimi de nea
Eu aş simţi cum cerul coboară lin de sus
Ciorchini de cântece deasupra mea
Ştiu: acest vis pământul mi-l nutreşte
Smulgându-mi dorul meu de infinit
Dar visul creşte-n mine ca mădulare grele
Am obosit...
...
Mi-a murit iubirea cu rânjet şi stele
Încă din feşele inimii mele
Mi-a murit şi-i strigoi şi-n răstimpuri revine
Şi ţăruş nu-i pot bate-ntre coaste la mine."
duminică, 3 mai 2009
Pentru tine - Stefan Iordache
Stefan Iordache - Nu stiam ca te iubesc atat de mult
Asculta mai multe audio Muzica »
imi spui ca plingi si ma privesti in ochi
si-astepti sa spun ceva,
dar nu am glas si simt ca dintr-o-dat
e noapte-n mintea mea.
s-a spart ceva, s-a rupt ceva
acum, adinc la mine-n suflet.
as vrea sa strig,
sa spun ca recunosc
cit de naiv am fost
si nu stiam
si nu stiam
ca te iubesc atit de mult
ma-ntreb ce-a fost in minte mea
cum de-am gresit
ce-aveam in gind.
si nu stiam
si nu stiam
ca te doresc atit de mult
abia acum cind tu imi spui ca vrei sa pleci
desi tirziu am inteles
ca tu esti tot ce am
ca te iubesc.
abia acum cind vre-nchizi o usa grea in urma ta
am inteles ca pierd tot ce aveam
mai mbun in viata mea
cum de-am crezut ca te posed ca pe-un lucru oarecare
as vrea sa strig, sa spun ca recunosc
cit de naiv am fost
si nu stiam
si nu stiam ca te iubesc atit de mult
ma-ntreb ce-a fost in minte mea
cum de-am gresit, ce-aveam in gind?
si nu stiam
si nu stiam ca te doresc atit de mult
abia acum cind tu imi spui ca vrei sa pleci
desi tirziu am inteles
ca tu esti tot ce am,
ca te ïubesc!
Candori de Nina Cassian
"E la fel ca atunci. Ca la optsprezece.
Aceeasi apa, aceeasi lacomie de trandafir,
aceeasi aplecare a trupului
si spaima de sarut, si a te trezi din somn e-o fericire
si sambata si targul Mosilor,
toate acelasi.
- Atunci, ce s-a schimbat ? intreaba domnul invatator.
« Nu stiu. N-am invatat lectia.
N-am invatat nici o lectie.
Am lipsit de la lectie.
N-am putut sa vin la scoala
pentru ca am fost sanatoasa.
- Atunci, am sa te las repetenta, spune domnul invatator.
Asa si trebuie. O sa mai incerc.
O sa ma straduiesc. Poate ca-mbatranesc
pan’ la semestrul urmator "
sâmbătă, 2 mai 2009
marți, 28 aprilie 2009
Fara tine - Ana Blandiana
"Fără tine mi-e frig
N-am înţeles niciodată
Cum simte aerul
Că ai plecat.
Universul se strânge
Ca o minge plesnită
Şi-şi lasă pe mine zdrenţele reci.
Câinele negru
Cu burta întinsă duios pe zăpadă
Se scoală şi se îndepărtează
Privindu-mă în ochi,
Refuzând să-şi spună numele.
Începe să fulguie.
Mă ustură pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Şi mi-e frig,
Când simt cum cade moale,
Odată cu zăpada,
Această rugăciune către nimeni."
N-am înţeles niciodată
Cum simte aerul
Că ai plecat.
Universul se strânge
Ca o minge plesnită
Şi-şi lasă pe mine zdrenţele reci.
Câinele negru
Cu burta întinsă duios pe zăpadă
Se scoală şi se îndepărtează
Privindu-mă în ochi,
Refuzând să-şi spună numele.
Începe să fulguie.
Mă ustură pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Şi mi-e frig,
Când simt cum cade moale,
Odată cu zăpada,
Această rugăciune către nimeni."
sâmbătă, 18 aprilie 2009
Lumina si iubire!
E greu sa gasesti lumina in sufletul tau cand toate in jur par a fi far' de noima si mai dificil s-o mentii aprinsa pe tot parcursul vietii tale. Asa incat va doresc, in momentele voastre dificile sa aveti mereu langa voi, o scanteie, care sa va insenineze sufletul si sa va dea speranta de mai bine. Iertarea, credinta si iubirea sa va insoteasca la tot pasul , nu doar azi in sfintele sarbatori de Pasti. Sa va incarcati mereu gandurile cu lucruri pozitive si familia sa va fie mereu aproape. Christos a inviat!...
joi, 16 aprilie 2009
Leapsa de la Gingasia - Ce te face sa te lingi pe degete?
Hmm, draga Gingasie,
m-ai lovit in moalele capului cu Leapsa asta...pentru ca trebuie sa enumar doar cateva mancaruri preferate ...offf si-s atat de multe:)))
1. crema de zahar ars sau cum ar zice fandositii creme brule
http://www.len.ro/2009/02/creme-brulee-crema-de-zahar-ars/
2. salatica de boeuf
http://deliciiculinare.blogspot.com/2008_12_01_archive.html
3. painea prajita cu unt romanesc si sare :))) Pot sa mai adaug ceapa verde si ridichi?:)))si un pic de ansoa sau de smantana si usturoi.
http://aphextwinz.wordpress.com/2009/02/17/pasta-de-ton/
4. ciocolata alba si nu numai...:)
http://www.chocofashion.ro/?page=pagini&PageId=Produse_3&pag=5
5.ciorba/bors de sfecla rosie la concurenta clara cu cea de burta:)
http://www.reteteculinare.ro/forum/discutii/bors_de_sfecla_rosie_cu_grausor-5030/
6. branza sarata oricand, la orice ora si in orice cantitate. Nici o masa fara branza:))Aici ar trebui mentionat bulzul ciobanesc
http://www.avantaje.ro/index.php?a=1924
http://www.copolovici.ro/blog/de-gustibus/bulz/
7.inghetata Nirvana cu praline si caramel
http://www.edhd.ro/categorie/52/produs/1604/Nirvana-PralinesCream.aspx
8.cocktailurile cu vodka si martini
http://www.cityfood.com/
9. salata de icre:)) in orice cantitate si la orice ora:))
http://www.vulpeabucatar.com/retete/aperitive/icre/index-en.html
10. ardeii copti , rosii si carnosi
http://www.culinar.ro/forum/continut-pagina/13294/Ce-gatim-astazi-/pagina/680/#entry235009
Am inghitit in sec cu fiecare cuvant si fiecare delicatesa insiruita aici...mai sunt atat de multe...asa ca dau leapsa mai departe tuturor celor pe care-i citesc cu mare drag...insomniacilor mei.
Pofta buna!
m-ai lovit in moalele capului cu Leapsa asta...pentru ca trebuie sa enumar doar cateva mancaruri preferate ...offf si-s atat de multe:)))
1. crema de zahar ars sau cum ar zice fandositii creme brule
http://www.len.ro/2009/02/creme-brulee-crema-de-zahar-ars/
2. salatica de boeuf
http://deliciiculinare.blogspot.com/2008_12_01_archive.html
3. painea prajita cu unt romanesc si sare :))) Pot sa mai adaug ceapa verde si ridichi?:)))si un pic de ansoa sau de smantana si usturoi.
http://aphextwinz.wordpress.com/2009/02/17/pasta-de-ton/
4. ciocolata alba si nu numai...:)
http://www.chocofashion.ro/?page=pagini&PageId=Produse_3&pag=5
5.ciorba/bors de sfecla rosie la concurenta clara cu cea de burta:)
http://www.reteteculinare.ro/forum/discutii/bors_de_sfecla_rosie_cu_grausor-5030/
6. branza sarata oricand, la orice ora si in orice cantitate. Nici o masa fara branza:))Aici ar trebui mentionat bulzul ciobanesc
http://www.avantaje.ro/index.php?a=1924
http://www.copolovici.ro/blog/de-gustibus/bulz/
7.inghetata Nirvana cu praline si caramel
http://www.edhd.ro/categorie/52/produs/1604/Nirvana-PralinesCream.aspx
8.cocktailurile cu vodka si martini
http://www.cityfood.com/
9. salata de icre:)) in orice cantitate si la orice ora:))
http://www.vulpeabucatar.com/retete/aperitive/icre/index-en.html
10. ardeii copti , rosii si carnosi
http://www.culinar.ro/forum/continut-pagina/13294/Ce-gatim-astazi-/pagina/680/#entry235009
Am inghitit in sec cu fiecare cuvant si fiecare delicatesa insiruita aici...mai sunt atat de multe...asa ca dau leapsa mai departe tuturor celor pe care-i citesc cu mare drag...insomniacilor mei.
Pofta buna!
Masivul Retezat in cursa pentru Cele 7 minuni naturale ale lumii
Am primit pe mail de la o buna prietena din Canada, romanca evident, informarea de mai jos. Cred ca i s-a facut dor de casa:)
Masivul Retezat, din judetul Hunedoara, a intrat in cursa pentru CELE 7 MINUNI NATURALE ALE LUMII, ca singurul obiectiv care reprezinta Romania .
In acest moment sunt, in total, 261 de nominalizari din toata lumea, locuri care mai de care mai frumoase, fara indoiala, printre care si Retezatul.
Aceasta este, deja, o performanta extraordinara, insa impreuna putem face si mai mult!
In data de 7 iulie, din totalul de 261 de nominalizari vor ramane in cursa numai primele 77, in functie de numarul de voturi obtinute pe internet.
Ulterior, pana in 21 iulie un comitet de experti va stabili 21 de finaliste, iar selectia finala pentru primele 7 minuni ale lumii va fi facuta tot prin intermediul voturilor prin internet.
Cine si ce anume are de castigat?
M-ati intrebat, unii dintre voi, ce se intampla daca Retezatul va castiga, iesind pe locul intai.
Obiectiv vorbind, este foarte putin probabil sa existe o asemenea sansa pentru Romania ...
Ar insemna, deja, enorm daca muntele nostru ar intra in primele 77 de finaliste, sau chiar mai mult in primele 21. Pana la momentul nominalizarii in primele 261 de minuni ale lumii, Retezatul a adunat peste 20 de milioane de voturi, iar numaratoarea acestora continua... Daca, totusi, Retezatul se va clasa cat mai sus, poate in primele 21, asta ar insemna extraordinar de mult: Parcul National "Retezat" ar avea mult mai multa vizibilitate, prin promovare gratuita, ceea ce ar atrage mai multi turisti, dar si atentia autoritatilor si speram noi, si mai multa protectie pentru aceasta arie protejata superba.
Mai mult, zonele Vaii Jiului si Hateg, ar atrage mai multi bani din turism (in afara de Retezat, judetul Hunedoara are sute de obiective turistice cu un potential urias, insa neexploatate, care ar punea sa vina ca un reinforcement pe partea de oferta turistica, pe langa vizitarea Retezatului) , iar asta ar fi un lucru foarte bun, pentru ca in acest moment Valea Jiului este, realmente o Vale a Plangerii: saracie extrema, niciun viitor.
Detalii foarte amanuntite despre modalitatea de a vota gasiti in pagina Administratiei Parcului National Retezat, care - va spun din proprie experienta - se implica mult, fiind printre putinele autoritati pe care le respect, din pacate sunt foarte putini si ei si nu au suficienta sustinere... ca ar fi foarte multe de facut...
Articole bine documentate, scrise de Cipri Iancu, cititi pe site-ul EVZ:
http://www.evz. ro/articole/ detalii-articol/ 835302/MINUNILE- NATURALE- ALE-LUMII- Pledoarie- pentru-candidatu ra-Muntilor- Retezat/
Foarte important!
Sa nu va ganditi ca votul vostru nu conteaza, daca o sa vedeti ca Parcul National "Retezat" nu are sustinere oficiala.
Administratorul site-ului organizator al acestei competitii nu a facut inca up-date, insa Florina Crisan, purtatorul de cuvant al Administratiei Parcului National "Retezat", a anuntat, in 10 februarie 2009, ca toate actele si componenta Consiliului de sustinere au fost trimise si inregistrate cu succes la New Seven Natural Wonders.
Masivul Retezat, din judetul Hunedoara, a intrat in cursa pentru CELE 7 MINUNI NATURALE ALE LUMII, ca singurul obiectiv care reprezinta Romania .
In acest moment sunt, in total, 261 de nominalizari din toata lumea, locuri care mai de care mai frumoase, fara indoiala, printre care si Retezatul.
Aceasta este, deja, o performanta extraordinara, insa impreuna putem face si mai mult!
In data de 7 iulie, din totalul de 261 de nominalizari vor ramane in cursa numai primele 77, in functie de numarul de voturi obtinute pe internet.
Ulterior, pana in 21 iulie un comitet de experti va stabili 21 de finaliste, iar selectia finala pentru primele 7 minuni ale lumii va fi facuta tot prin intermediul voturilor prin internet.
Cine si ce anume are de castigat?
M-ati intrebat, unii dintre voi, ce se intampla daca Retezatul va castiga, iesind pe locul intai.
Obiectiv vorbind, este foarte putin probabil sa existe o asemenea sansa pentru Romania ...
Ar insemna, deja, enorm daca muntele nostru ar intra in primele 77 de finaliste, sau chiar mai mult in primele 21. Pana la momentul nominalizarii in primele 261 de minuni ale lumii, Retezatul a adunat peste 20 de milioane de voturi, iar numaratoarea acestora continua... Daca, totusi, Retezatul se va clasa cat mai sus, poate in primele 21, asta ar insemna extraordinar de mult: Parcul National "Retezat" ar avea mult mai multa vizibilitate, prin promovare gratuita, ceea ce ar atrage mai multi turisti, dar si atentia autoritatilor si speram noi, si mai multa protectie pentru aceasta arie protejata superba.
Mai mult, zonele Vaii Jiului si Hateg, ar atrage mai multi bani din turism (in afara de Retezat, judetul Hunedoara are sute de obiective turistice cu un potential urias, insa neexploatate, care ar punea sa vina ca un reinforcement pe partea de oferta turistica, pe langa vizitarea Retezatului) , iar asta ar fi un lucru foarte bun, pentru ca in acest moment Valea Jiului este, realmente o Vale a Plangerii: saracie extrema, niciun viitor.
Detalii foarte amanuntite despre modalitatea de a vota gasiti in pagina Administratiei Parcului National Retezat, care - va spun din proprie experienta - se implica mult, fiind printre putinele autoritati pe care le respect, din pacate sunt foarte putini si ei si nu au suficienta sustinere... ca ar fi foarte multe de facut...
http://www.retezat. ro/index. php/noutati/ 57-comunicate- de-presa/ 69-7-minuni- retezat.html
Articole bine documentate, scrise de Cipri Iancu, cititi pe site-ul EVZ:
http://www.evz. ro/articole/ detalii-articol/ 835302/MINUNILE- NATURALE- ALE-LUMII- Pledoarie- pentru-candidatu ra-Muntilor- Retezat/
Foarte important!
Sa nu va ganditi ca votul vostru nu conteaza, daca o sa vedeti ca Parcul National "Retezat" nu are sustinere oficiala.
Administratorul site-ului organizator al acestei competitii nu a facut inca up-date, insa Florina Crisan, purtatorul de cuvant al Administratiei Parcului National "Retezat", a anuntat, in 10 februarie 2009, ca toate actele si componenta Consiliului de sustinere au fost trimise si inregistrate cu succes la New Seven Natural Wonders.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)