Pentru tine, cherie

Lacramioare de week-end

Asculta mai multe audio Muzica

Cherie...tu est la? :)

invelit de ploi
si adulmecat de soare
te-am gasit
aveai pielea arsa
si surasul umed
si priveai absent
campurile de maci
invelite intr-o alba ninsoare
te iubesc, ti-am soptit
cu privirea
netraitelor dimineti
si tu mi-ai raspuns
cautandu-ma...

Armonii florale

Dar de primavara

Intre doua buchete de flori, o ceasca de cafea divin pregatita si un desert apetisant.

Unul din cele mai frumoase daruri de inceput de primavara primite din meleaguri indepartate de la cineva drag sufletului meu.

Praga

Imi doresc tare mult sa vad Praga si sper din tot sufletul ca pana la sfarsitul anului viitor sa-mi indeplinesc visul. Pana atunci insa am descoperit un articol absolut superb despre acest oras boem. Va invit sa-l cititi. Gasiti aici si poze din diferite zone ale orasului, atent facute si cu un aer special. Sper sa vi se faca dor de duca ca mie mi s-a trezit asa un chef de cutreierat ....http://www.kerucov.ro/articol_vizualizare_text.php?artcod=78. Enjoy!

Sursa photo: photo.net

Calea Victoriei....

"De nu te vedea lumea doua zile pe Calea Victoriei, lingaveai ori murisesi.

Nu era cu putinta sa fi fost bucurestean si sa nu fi iesit in toata ziua pe singura strada din oras.Aici batea inima urbei! Sa fi disparut tot târgul: daca ramânea Calea Victoriei, ramâneau si Bucurestii! Si de erai negustor cu stare si de erai advocat ori barbat din fruntea tarii, daca nu te preumblai – hai, nu de la Piata Victoriei, ca doar nu-ncepea lumea cu Ministerul de Externe, dar de la Ateneu la Cercul Militar – nu existai! Spuneti-i forum, spuneti-i agora, calatorie sacra, pelerinaj initiatic,spuneti-i cum vreti: pe Calea Victoriei se incredinta bucuresteanul, zilnic,ca-i in viata, intr-o lume in care toate sunt la locul lor, cum trebuie sa fie! Putea sa-ti putrezeasca banetul in cinci saltele, ori sa-ti fi tinut mosiile de la Crângasi la Tisa, sa fi avut zece fabrici in Dudesti si doua puturi de nafta la Ploiesti! Daca nu treceai pe cale, prin fata Capsei, in rând cu ceilalti, tacticos, marsandând cu ochii-n toate partile, sa nu ratezi vreo salutare (Doamne pazeste!), nu te lua nimeni in seama. Te condamnai singur la uitare...

Tineti minte, nu-i asa, intrebarea pusa de un poporan politicianului: „Da` la Capsa mergi?” Nu venea nimeni in haine ponosite si tesmenite, de cioflingar neobrazat.Tot omul se intolea cuviincios. Ce era el – saracan, hârtogar, student, lefegiu– tot gasea 3000 de lei de-un costum si-o palarie (vara-iarna, bucuresteanulinterbelic nu umbla pe Calea Victoriei cu capul gol!)Promenada tinea pâna târziu, in fapt de noapte. Mai o remarca crudela, mai un flirt, mai o ocheada piezisa de fante, complimenturi,tâfne, masinatiuni, parapoane, comeragiuri, mai un ifos de cocheta... Dar nu ridica nimeni glasul, nu se stropsea nimeni. Puteai lasa fata mare de maritat la drum de seara, se-ntorcea cum plecase. Pai se preumbla voda singur prin multime, curtând demoazele-n vazul lumii, si nu s-ar fi sumetit o copila?!

A da o raita pe Calea Victoriei era si cea mai ieftina si cea mai dorita distractie a bucurestenilor. Atâta bucurie aveau: sa se vada unii pe altii, sa se simta aproape. Sigur, nimic nu-i impiedica sa se urasca, sa se toace-n santagii, bârfe si machiaverlâcuri sângeroase. Pe cale aflau toti in ce dandana era fiecare, ce „frantuzoaica” noua ii papa banii unuia, cu cât a pradalit prefectul fondul orfanilor. Asa cum afla fiecare ce can-can-uri maloneste erau de stiut despre toti ceilalti.Mersul asta agale prin suvoiul de pli mbareti nu-i oprea sa se venereze ori sa se pizmuiasca de moarte, sa se caute, sa se desparta, sa se impreune! Dar intelegerea, contractul dintre ei era sa fie alaturi in vremea astor fapte, sa faca toate astea ochi in ochi, si sa ramâna astfel. Nimic mai democratic ca marea preumblare! Zi de zi, se desfundau mahalalele si se goleau palatele, ca sa se umple o singura strada. Calea Victoriei nu era un obicei, era o lege a orasului."

Sursa: Suflet candriu de papugiu - Radu Anton Roman

In drum spre padurea Baneasa

Flori albe de primavara insorita

Prin padure...

Zambet de floare

Reteaua naturii

Un suras de flori galbene

Un copac cu flori...

Si un colt uitat de cer

Firicel de floare albastra

Fără tine – Ana Blandiana

"Fără tine mi-e frig
N-am înţeles niciodată
Cum simte aerul
Că ai plecat.
Universul se strânge
Ca o minge plesnită
Şi-şi lasă pe mine zdrenţele reci.

Câinele negru
Cu burta întinsă duios pe zăpadă
Se scoală şi se îndepărtează
Privindu-mă în ochi,
Refuzând să-şi spună numele.
Începe să fulguie.
Mă ustură pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Şi mi-e frig,
Când simt cum cade moale,
Odată cu zăpada,
Această rugăciune către nimeni. "

Cantec de Ion Minulescu

"In ochii tai ca-n doua oglinzi insufletite
Amurgul isi rasfringe privirea-nsingerata
Si ochii tai sunt rosii ca doua flori de mac
Plutind imperecheate pe luciul unui lac.


In ochii tai amurgul, usor, pe nesimtite,
Se stinge ca lumina din candela uitata
Si ochii tai din rosii se-ntuneca si par
Doi ochi tacuti de sfinta pictati intr-un altar."

Iubirea si credinta sa va calauzeasca pasii in fiecare zi a vietilor voastre. Sa va fie pace nu doar pentru o noapte, ci pentru eternitate. Sa-i aveti pe cei dragi aproape si sa traiti mereu in armonie, mai ales cu voi insiva. Iertarea in cele mai profunde alcatuiri ale ei sa va stapaneasca sufletele si niciodata sa nu va pierdeti speranta. Va ofer in dar superbul cantec al Paulei Selling...Sarbatori cu bine, linistite si adevarate!

Sursa: http://www.marthastewart.com