Marcel Iures

MARCEL IURES IUBIREA
Asculta mai multe audio Diverse


,.....De-as vorbi toate limbile oamenilor,
Si pe acelea ale pasarilor,
Fara iubire nu sunt decit un clopot dogit,
Sau niste talgere tipatoare.
De-as avea darul profetiei
Si-as cunoaste toate tainele
si tot ceea ce este stiut,
De-as avea credinta nemasurata care sa mute muntii din loc,
Fara iubire nu sunt nimic.
De mi-as imparti toate bunurile, ca sa aiba ce minca saracii,
De mi-as da ca o ofranda trupul, ca sa fie ars pe rug,
Fara iubire faptele mele nu slujesc la nimic.
Iubirea e rabdataoare, iubirea e plina de bunatate,
Iubirea nu pizmuieste,nu se ingimfeaza,nu se umfla de mindrie,
Nu faptuieste nimic necinstit,nu cauta cistig pentru sine,
Nu se acreste, nu banuieste raul, nu se bucura de strimbatate,
Doar se veseleste de adevar.
Iarta totul, crede totul, spera totul,sufera orice,iubirea nu dispare niciodata...."

Sonata Kreutzer - Tolstoi

"- Asadar, sa-ti povestesc…. Dar, te intereseaza cu adevarat ?
Am repetat ca ma intereseaza foarte mult. Dupa cateva clipe de tacere, isi freca fata cu palmele si incepu:
- Daca e vorba sa povestesc, atunci trebuie sa iau totul de la inceput: trebuie sa-ti spun cum si de ce m-am insurat si cum am fost pana la casatorie …Pana a ma insura , am trait ca toata lumea, mai bine-zis ca toti cei din mediul nostru. Sunt mosier , am terminat studiile cu titlul de candidat* , am fost si maresal al nobilimii. Am trait pana la nunta asa cum traiesc toti, adica in desfrau si, aidoma celor din mediul nostru, desi duceam o viata desfranata, eram convins ca traiesc cum se cuvine. Ma socoteam un baiat de zahar si un om cat se poate de moral. Nu eram un seducator , nu aveam gusturi nefiresti, nu faceam din desfrau principalul scop al vietii, cum faceau multi din cei de seama mea , caci ma dedam desfraului, pastrand acea masura decenta pe care o necesita pastrarea sanatatii. Evitam femeile care m-ar fi putut lega prin nasterea unui copil sau prin afectiunea c ear fi avut-o pentru mine. De altfel, se prea poate sa fi fost si copii si afectiuni,dar ma purtam ca si cum n-ar fi existat . Si socoteam purtarea mea nu numai morala, dar chiar ma mandream cu ea.

Se opri, slobozind sunetul lui obisnuit, ceea ce facea ori de cate ori ii venea , de buna seama, un gand nou .
- Si tocmai asta e ticalosia cea mai mare, striga el. Caci desfraul nu sta in actul fizic, deoarece nici macar perversiunea fizica nu este desfrau; desfraul, adevaratul desfrau consta tocmai in faptul ca ne lepadam de orice raporturi fata de femeia cu care intram in raporturi fizice. Iar eu imi faceam un merit tocmai din aceasta lepadare. Mi-aduc aminte cat m-a torturat odata gandul ca n-apucasem sa platesc o femeie care mi s-a daruit, probabil fiindca ma indragise. Nu mi-am recapatat linistea decat atunci cand i-am trimis banii, aratand prin gestul meu ca moralmente nu ma socoteam cu nimic legat de ea . Ce dai din cap, de parca ai fi de accord cu mine ? striga el deodata . Las` ca cunosc eu prea bine sistemul acesta. Toti, si dumneata,da , dumneata, in cazul cel mai bun , daca nu esti vreo exceptie rara, ai exact conceptiile pe care le-am avut eu. In sfarsit, e totuna, te rog sa ma ierti – continua el – dar fapt e ca lucrul acesta este ingrozitor, ingrozitor, ingrozitor!
- Ce este ingrozitor ? am intrebat eu .
- Abisul acesta al ratacirilor, in care traim, in ceea ce priveste femeile si atitudinea noastra fata de ele. Da, domnule, nu pot vorbi calm despre aceasta si nu fiindca am fost prada acelui episod , cum zicea dansul, ci fiindca din clipa in care mi s-a intamplat acel episod , mi s-au deschis ochii si toate mi-au aparut in alt alumina. Totul e pe dos, totul e pe dos !..
Isi aprinse o tigara si, sprijinindu-si coatele de genunchi, relua sirul vorbei. Nu-i zaream fata in intuneric, ii auzeam doar glasul placut si convingator, acompaniat de huruitul vagonului."

E totul randuit sa se intample - George Tarnea

"Cum sa traiesti frumos fara iubire,
Cum sa visezi,saumbli,ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
Si pacea din amurg dintr-o privire?

Cum sa inoti prin marile de flori,
Cum sa te bucuri de intreaga fire
Si viata ta sa-si afle implinire
Fara minunea care da fiori?

E totul randuit sa se intample-
Cu simplitatea unei adieri-
Cand de lumina sufletul se umple,

Dar daca-n schimbul sterpei mangaieri
Ghetarii urii se ivesc la tample,
Nu-ti vei afla iertarea nicaieri."

Femeia in faţa oglinzii de Hortensia Papadat Bengescu

..."Să nu ne tulburăm singuri sufletul. Să nu ne întoarcem lângă gardurile peste care ne-a aruncat vreun stufiş parfumul, să nu ne rătăcim pe potecile pe unde am cules vreo bucurie... să nu cercetăm colţurile de văi şi coastele de dealuri pe unde am lăsat vreun suspin să cadă... să nu alergăm înfriguraţi pe cărările unde am auzit vreun cântec cum n-a mai fost altul... Să nu răscolim, cu mâini ce profanează, pământul unde am îngropat vreo amintire. E o durere zadarnică. Nu mai găsim- nu se mai întoarce- acelaşi palpit, aceeaşi izbitură de sânge în piept şi obraz, aşa cum a fost nu mai reînvie. Trebuie să ţi-o spui cu putere, numai ţie singur, ca să nu te trezeşti nebun, căutând, pe câmpiile pustii, florile odinioară căzute din mila drumului...Să porţi în tine o orchestră! Valuri de armonie să se înalţe şi să coboare ca jocurile mării! Ce obositor cântec! Adesea mă doare trupul de truda lui...Prin ce greşeală s-au închis în mine aceste melodii, care nu se vor întrupa în muzică niciodată, care se zbat ca un şipot prins între stânci fără să se poată scurge! Ce e omul de vină de el singur? Din picătura din care s-a creat, de ceea ce a fost în ea de lanţul nesfârşit al eredităţilor?De ce poartă el pedeapsa atâtor dorinţi de care nu are vină?"

Sursa: photo.net

Pentru tine, iubirea mea

Revino

revino
Asculta mai multe audio Muzica

"Merg pe pământ
Şi sun ca vioara.
Toate îmi par că sânt
Prima oară.
Ca un copil
Aştept dimineaţa,
Până la lacrimi
Mi-e dragă viaţa.
Orice splendoare
Mă doare,
Mă doare-această floare
Şi frumuseţea ta,
Şi frumuseţea ta!
Şi-această zi
Ce mâine nu va mai fi,
Nu va mai fi!
Înfiorat spun mamă şi tată
De parcă îmi văd părinţii
Prima dată.
Ca un copil
Aştept dimineaţa,
Până la lacrimi
Mi-e dragă viaţa.
Când mă cuprinzi
Tremur, ah, toată,
De parcă-aş iubi, iubi
Prima dată.
Ca un copil
Aştept dimineaţa,
Până la lacrimi
Mi-e dragă viaţa."
Grigore Vieru - Ca prima oara...

Capriciu de Marin Sorescu

"În fiecare seară
Strâng de prin vecini
Toate scaunele disponibile
Şi le citesc versuri.

Scaunele sunt foarte receptive
La poezie,
Dacă ştii cum să le aşezi.

De aceea
Eu mă emoţionez,
Şi timp de câteva ore
Le povestesc
Ce frumos a murit sufletul meu
Peste zi.

Întâlnirile noastre
Sunt de obicei sobre,
Fără entuziasme
De prisos.

În orice caz,
Înseamnă că fiecare
Ne-am făcut datoria,
Şi putem merge
Mai departe."

A woman's heart...