Am nevoie de tine - Ileana Sipoteanu

Asculta mai multe audio Diverse

Sfarsit de saptamana...la munte

Culorile toamnei in ianuarie

Drumul spre soare

Ametitorrr

Deasupra norilor

Rasarit de soare

Zilele ce au trecut, am redescoperit locuri vizitate demult, in vremuri apuse. Cu fiecare poza facuta am respirat un pic din istorie, din viata...din natura. Nu cred ca mai are vreun rost sa va povestesc despre Castelul Bran sau despre Cetatea Rasnovului. Sunt locuri cunoscute de toata lumea, in care nu se stie cand o sa mai ajung...dar sunt convinsa ca va de fiecare data altfel. Demult, le-am privit cu ochi de copil, fermecat de basme cu printi si printese si baluri medievale. Acum, cu dezamagirea celui care pune in contrast farmecul locurilor cu aspectul dezolant comercial si cu lipsa totala de interes a celor care ar fi trebuit sa le sporeasca valoarea spirituala.

Tandrete

Niciodata - Marin Preda

Tăcerea asta nefirească
E ultimul cuvânt rămas
Care arată cât de strâmbă-i
Minunea sfertului de ceas...

Din clipele ce au căzut,
O dată cu dorinţa stinsă,
Se naşte dorul de trecut
Şi pleacă dragostea învinsă.

Rămâne doar ce nu rămâne,
Un lucru vechi, prin noul rost:
S-a dus acum neîntâmplatul
Şi-i prea departe tot ce-a fost...

Dar ea nu poate să-nţeleagă
Şi mă întreabă, câteodată,
De ce ne strâng aşa de rău
Cătuşele lui Niciodată.

Napoleon si Josefine

"O dragoste intensa ce l-a subjugat pe cuceritorul francez vreme de mai multi ani. Josefine a fost marea dragoste a unuia dintre cei mai puternici barbati, renumit pentru escapadele sale romantice.

Ma trezesc cu gandul la tine. Portretul tau si seara petrecuta impreuna mi-au lasat simturile tulburate. Scumpa si incomparabila Josefine, ce efect straniu ai asupra inimii mele! Sufletul meu doare de suparare, caci iubitul tau nu are liniste. Iau de pe buzele tale, din inima ta o dragoste ce ma arde precum focul. Ne vom vedea curand. Pana atunci, mio dolce amor, o mie de saruturi, dar nu-mi trimite nici unul in schimb, caci ma vor face sa ard de dorinta.

Napoleon si Josefine s-au cunoscut in anul 1795, cand a si inceput frumoasa lor poveste. Josephine de Beauharnais mai fusese casatorita in trecut si avea doi copii. Era cu sase ani mai mare decat viitorul ei sot, Napoleon. Prima casatorie a Josefinei se terminase odata cu moartea sotului ei. Ca vaduva, fusese amanta mai multor politicieni francezi. Napoleon, care era pe atunci general, i-a declarat imediat dragostea mare ce i-o purta.Cei doi s-au casatorit dupa numai cateva luni. Imediat dupa nunta, Napoleon a plecat sa conduca armata franceza in Italia, dar ii scria foarte des proaspetei sotii. Ii trimitea scrisori "d'amour" incarcate de pasiune, caci manuia extrem de bine arta cuvantului.La inceputul relatiei, Josefine era mai putin indragostita de Napoleon. Simtind distanta dintre ei si sentimentele de dragoste mai putin putin puternice ale Josefinei, Napoleon ii scria iubitei lui: "iubeste-ma mai mult decat pe tine, mai mult ca pe gandurile tale, mai mult ca viata ta, mai mult ca pe intreaga fiinta ta". Se zvonea chiar ca Josefine ar fi avut o aventura cu un playboy din inalta societate, chiar in primul an de casatorie, cand proaspatul ei sot era plecat departe la razboi.Dupa o perioada, zvonurile au ajuns si la urechile lui Napoleon, care, infuriat peste masura de tradarea iubitei sale, si-a schimbat semnificativ sentimentele pentru ea.Napoleon a inceput si el sa calce stramb, luandu-si ca amanta sotia unui tanar ofiter, care devenise cunoscuta drept "Cleopatra lui Napoleon". Relatia lui Napoleon cu Josefine nu a mai fost niciodata ca la inceput, in ciuda regretelor Josefinei.Scrisorile lui Napoleon catre sotia sa nu mai erau la fel de frumoase si incarcate de pasiune. El continuand sa aibe amante.Cu putin timp inainte de incoronare, a existat un incident ce avea sa zdruncine casnicia lui Napoleon cu Josefine. Generalul a fost gasit de catre nevasta sa in pat cu una dintre domnisoarele din escorta ei.Napoleon a amenintat-o atunci pe Josefine ca va divorta de ea in cazul in care nu ii daruieste un mostenitor. Acest lucru era imposibil pentru Josefine care era infertila. Datorita eforturilor fiicei lui Josefine, din casnicia anterioara, cei doi s-au impacat si au fost incoronati regi ai Frantei in 1804, la Catedrala Notre Dame.Cand a devenit clar faptul ca Josefine nu putea avea copii, cei doi au divortat in 1810. Napoleon s-a recasatorit trei luni mai tarziu cu Maria-Luiza, ducesa de Austria, care i-a daruit imediat un fiu, pe Napoleon al II-lea.Cu toate acestea, marea dragoste a imparatului francez a fost Josefine. Povestea lor arata ca dragostea are puterea de a imblanzii sufletul si celui mai aprig om. Napoleon spunea ca "istoria vietii lui este sa traiasca pentru Josefine". El recunostea ca datorita curajului lui era capabil de cele mai oribile lucruri cand venea vorba de politica si razboi, dar curajul lui nu era suficient de mare pentru a trai fara Josefine. Aflat in exil pe insula Sf. Elena, Napoleon a marturisit unui prieten: "Am iubit-o cu adevarat pe Josefine dar nu am respectat-o". Se pare ca ultimele cuvinte ale imparatului inainte sa moara au fost: "Franta, armata, Josefine...".

Paris, decembrie 1795
“Ma trezesc si gandurile imi sunt pline de fiinta ta. Chipul tau si seara pe care am petrecut-o ieri mi-au ravasit simturile. Dulce, neasemuita Josephine, ce efect ciudat ai asupra inimii mele ! Esti suparata ? Te vad uneori trista.Esti ingrijorata ? Sufletul meu lupta cu durerea si lipsa, si nu exista odihna pentru cel indragostit. Dar ma asteapta chiar mai mult, atunci cand ma desprind de tine si iau de pe buzele tale si din inima mea o iubirea care ma consuma ca o flacara. Noaptea trecuta m-a facut sa inteleg cat de departe este imaginea ta de cea care esti cu adevarat !
Pleci in preajma pranzului. Te voi vedea in trei ore.
Pana atunci, mio dolce amor, o mie de saruturi ; dar nu imi da nici macar unul la randul tau, pentru ca imi prefac sangele in foc de nestins.”

"Primavara, 1797
Nu te mai iubesc, din contra, te detest. Esti o rea, chiar pervesa si stupida, un fel de Cenusereasa. Nu mi-ai scris deloc, tu nu-ti iubesti sotul cu adevarat ; cunosti prea bine bucuria pe care scrisorile tale de dragoste i-o aduc si totusi nu te obosesti sa-i scrii macar cateva randuri asternute intr-un sfert de ceas. Ce faci atunci tu toata ziua Doamna ? Ce problema e atat de vitala incat te impiedica sa gasesti timpul pentru ai scrie sotului tau credincios ? Ce afectiune sufoca si inlatura iubirea, tandretea si dragostea constanta pe care mi le-ai promis mie ? Cine poate fi acest nemaipomenit nou iubit care-ti rapeste tot timpul, care-ti stapaneste toate zilele si te impiedica sa-ti oferi toata devotiunea si atentia sotului tau ?Ai grija Josephine ; in cea mai linistita noapte usile se vor sparge si acolo voi aparea eu. Intradevar, sunt ingrijorat, iubita mea, pentru ca n-am nici o veste de la tine, scrie-mi imediat o scrisoare de dragoste de patru pagini umplute cu acele cuvinte delicioase care-mi umplu inima de emotie si fericire. Sper sa te strang in brate curand, cand am sa te acopar cu un million de sarutari, arzatoare ca soarele ecuatorial."

Atat de frig - Blandiana

Bucuresti-ul asta mi-a intrat in oase, cu frigul lui cu tot, pana in maduva spinarii si dincolo de ea.
M-am gandit c-ar fi potrivita o astfel de poezie, care sa ne mai incalzeasca cu o idee, doua, simturile:
Mi-e atât de frig,
Încât cred că
Aş mai putea fi salvată
Numai asemenea acelor îngheţaţi
Care erau cusuţi
În burţile animalelor
Să se încălzească
Şi încotoşmăniţi bine
În şuba îndurerată,
Năclăiţi în sânge de jivine
Mai veneau pe lume o dată.
Prea departe de
Flăcările din iad,
Am îngheţat
În singurătatea mea îngerească,
Dar cine-i în stare
Să-şi deschidă coastele
Ca să mă primească?

...

“Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri şi praf. Totul curge aşa de repede, şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat. Trebuie să-i dăm drum vieţii, aşa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. De când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez ani frumoşi din viaţă.” (Marin Sorescu - Iona)

Uraaaaaaa am luat premiu!

Ehh ce bine-i sa-ti incepi anul cu un premiu. Multumesc Gingasia, din suflet. Si cum dar din dar se face raiul... il dau si eu mai departe tuturor celor care au avut curajul, rabdarea si perseverenta sa construiasca o lume intr-un blog, cu fiecare rand asternut, uneori mai trist, alteori mai vesel.

Va citesc cu drag pe toti!

Floarea de colt

In dimineata asta, friguroasa, de ianuarie, m-am gandit, sorbind incetisor din cana de cafea pregatita special pentru rasfatata de mine, ce-mi doresc in acest nou an care abia a iesit de sub gaoace...sa fiu precum o floare de colt...

Impresionant de calda si, in acelasi timp, impunatoare, "albul nobil” (in germana edelweiss) sau floarea de coltz este extrem de rara si greu de atins, dar odata ajuns la ea nu te poti indeparta. Te fascineaza tocmai acea "raceala", "indiferenta" care te lasa doar uneori, de ai aceasta abilitate, sa vezi dincolo de ea, dar nu iti da asa de usor voie sa-i patrunzi taina. O privesti si astepti sa-ti spuna povestea ei, dar cuvintele nu vin insa... trebuie doar s-o simti intr-un fel anume.
Este de secole un simbol national in Austria si Germania, fiind prezenta in arta populara, in basmele si legendele si traditiile pastrate de la o generatie la alta, ca un mesager al puritatii. Prezenta adesea in flora Muntilor Alpi a devenit un simbol pentru aceste tari, la fel si pentru Elvetia. Greu de gasit, ea devine in imaginarul popular o adevarata comoara, iar cei care se incumeta sa o caute sunt eroi ce risca totul pentru a trece prin acest tes.
Simbol al iubirii si pretuirii, a inspirat mai tarziu numeroase modele de bijuterii si accesorii, de la brose la pandantive, devenind foarte repede unul dintre cele mai populare modele. Incepand din secolul XIX acelasi model avea sa se gaseasca si in vestimentatie, fiind aplicat pe haine sau creat din broderii delicate
Se mai numeşte Albumeală, Steluţă, Prescurele, Floarea reginei etc. Inflorescenţa sa în formă de stea a fost adoptată ca simbol al ocrotirii naturii în ţara noastră. Originară din Asia Centrală, unde este foarte răspîndită şi reprezentată prin vreo 20 de varietăţi şi forme spontane, în Europa a pătruns, probabil, spre sfîrşitul terţiarului sau începutul cuaternarului. In prezent, pe continentul nostru, planta se află într-un lent proces de dispariţie. Odinioară, floarea-de-colţ împodobea şi pajiştile de pe culmile domoale ale Bucegilor şi Făgăraşului, dar a fost culeasă fără cruţare. Azi o mai întâlnim sus, pe cetăţile de calcar,în Munţii Maramuresului, Haghimasului, Vrancei, Ciucas, Fagarasului, Bucegi, Căpăţânii, Retezat, Ţarcu, Godeanu, Bihorului, Cozia si Ceahlau. Numai în puţine locuri, ca în Munţii Apuseni, coboară pînă la 600 m.
Această podoabă rară a munţilor este ocrotită în toată ţara încă din anul 1931, fiind declarată monument al naturii. Referitor la această plantă, regretatul prof. E. P o p spunea:,.Floarea reginei nu e numai o capodoperă în miniatură, care ne desfată simţul artistic în mijlocul unui peisaj grandios. Ea este şi o fiinţă cu trecut glorios şi viitor primejduit, care ne trezeşte plăcerea intelectuală a unei meditaţii despre destinul complicat al speciilor. Este o plăcere mai nobilă şi mai curată să ştii că în urma ta, mulţi alţi drumeţi se vor desfăta şi vor medita, lîngă prescurelele munţilor, decît să rupi deodată cu ele un motiv atît de frumos.
Floarea de colţ mai poartă numele de „floare a regilor şi împăraţilor”.Din vârful munţilor, „bijuteria botanicii” împrăştie în lume imaginea purităţii, a perfecţiunii şi a iubirii nemăsurate.Floarea de colţ este deosebită. Dacă cineva ţi-a oferit o floare de colţ, poţi fi sigur că eşti cu adevărat special.
.”

Sursa:
http://www.gradinamea.ro/Frumoasa_floare_de_colt___simbol_national_6772_667_1.html
http://www.pn-retezat.eu/diverse_raritati.html
http://www.jaydancin.com/