Atat de frig - Blandiana

Bucuresti-ul asta mi-a intrat in oase, cu frigul lui cu tot, pana in maduva spinarii si dincolo de ea.
M-am gandit c-ar fi potrivita o astfel de poezie, care sa ne mai incalzeasca cu o idee, doua, simturile:
Mi-e atât de frig,
Încât cred că
Aş mai putea fi salvată
Numai asemenea acelor îngheţaţi
Care erau cusuţi
În burţile animalelor
Să se încălzească
Şi încotoşmăniţi bine
În şuba îndurerată,
Năclăiţi în sânge de jivine
Mai veneau pe lume o dată.
Prea departe de
Flăcările din iad,
Am îngheţat
În singurătatea mea îngerească,
Dar cine-i în stare
Să-şi deschidă coastele
Ca să mă primească?