Mutare Blog

Dragii mei , blogul s-a mutat la urmatoarea adresa: https://nascutaprimavarablog.wordpress.com/

Va multumesc si astept cu drag.

Nascuta Primvara

Recomandarea lunii

Va recomand o carte care o sa va poarte in cele mai ascunse cotloane ale sufletului uman tragand perdeaua fricii de moarte la o parte. 

Este o carte bine inchegata, scrisa de un autor bantuit de non sensul unei vieti traite in umbra unui sfarsit iminent.

Inceput

Diminetile noastre stau in Gara de Nord, cherie, cersind un bilet impartit la clasa a doua cu noua generatie de sentimente in timp ce  in celalalt capat de viata, sufletul nostru asteapta ultimul tren sau ultima adiere a vântului de toamna.

O cafea facuta parca din boabe intregi, intr o graba nebuna, adanceste suspansul vietii noastre traite pe muchie de cutit. Ii simt doar aroma ascunsa  in camasa ta zvantata de ploaie, de un albastru crud, ametitor uitata pe marginea patului ca intr o raza de soare.

Tu crezi ca legand fire nevazute la cingatoarea facuta parca din piele de cai salbatici, inrobiti de propria lor libertate cu care mi ai biciuit sufletul in fiecare zi o sa ma faca sa imi imblanzesc dimineata sa o apuce pe acelasi drum cu a ta.

Te inseli amarnic, cherie,  am ispravit intr un fum de tigara zilele in care ma priveai zambind cum ingenuchiam a rugaciune ca sa mai zabovesti macar o secunda in privirile mele ....

Asa isi incepuse M, prima zi dintr-un anotimp ce se anunta a fi unul din sirul lung al singuratilor sale...citind scrisoarea lasata pe un colt de masa sub cescuta de cafea inca aburinda..

O cunoscuse pe Marta intr-o seara in timp ce isi aduna de pe jos florile imprastiate de vant, nestiind ca aceasta intalnire a fost sortita de Dumnezeu a fi prima din sirul bataliilor nocturne date pentru inima ei...departe de lumea care nu i -ar fi dat oricum nici o sansa la o clipa de iubire. O privise pe furis pe sub ramele aburite ale ochelarilor lui pusi pe varful nasului ca si cum ar fi sperat sa gaseasca in ea adevarul fiintei sale. O botezase Lili, nestiindu -i numele adevarat, pentru ca i se paruse ca rezoneaza cu armonia trupului ei plapand si mladios. 

...va  urma....

Mihai Napu - Eroina mea esti tu

Un cantec antrenant pe versuri absolut superbe...se potrivesc acestei toamne inca neasezate intre rosturile sale....sau unei veri pe ultima suta de metri:)




 

Elvetia

Imi amintesc aerul rece de dimineata ce imi invaluia camera de hotel situat aproape de malul lacului. O camera simpla cu ferestre facute parca din turta dulce ce-mi rascoleau imaginatia plina de povestile fratilor Grimm. Ma simteam ca intr-un oras de provincie rupt de lume in care totusi viata isi urma cursul firesc nebanuind nici macar o secunda tumultul ce o inconjoara. Este vorba de Zug, orasul elvetian de la poalele muntilor situat la o aruncatura de bat de cel mai mare oras al Elvetiei, Zurich. La origini  Zug a fost un o mica localitate pescareasca transformata in timp in capitala celor mai mari afaceri din lume, desi o liniste apasatoare ii camufleaza adevaratul chip. 

In Zug, vezi cladiri aliniate precum soldateii de plumb, strazi micute cu piatra cubica flancate de mici magazine, zambete de gheata si preturi exorbitante. Vezi restaurante italienesti de familie in care auzi conversatii in tonuri calde, la un pahar de vin alb si o felie delicioasa de pizza si care iti aduc aminte de carciumile in care se canta jazz in surdina, femeile erau imbracate cu rochii clasice vaporoase, iar fumul de tigara intetea atmosfera boema. 

Imi placea sa ma plimb dimineata devreme pe malul lacului inconjurat de o ceata mistica care ti dadea senzatia ca se revarsa din muntele ce se vedea in departare . Un lac din care te astepti in orice clipa sa apara vreun monstru legendar sau vreo corabie pierduta in timp. Doar pescarusii si ratele ce batuiau zona te mai trezeau din visare cu un tipat ascutit. Aici pana si copacii au forme ciudate si par desenati si pusi de straja, ca si cum ar apara orasul de forte nebanuite. Daca ar fi sa imi imaginez o culoare care s-ar potrivi Zug-ului, aceea ar fi culoarea elegantei , pastelata si intr-o perpetua metamorfoza care ar face invidios pana si un fluture. Este un oras care la amurg capata nuante bordo amestecate cu gri si albastru intr-un perfect echilibru. 

Din Zug, poti ajunge cu usurinta, intr -o jumatate de ora cu trenul in inima Elvetiei, la Zurich, acolo unde poti bea o cafea cu gust european in mansarde construite deasupra magazinelor admirand in zare maretia  Alpilor Elvetieni sau poti sa stai pur si simplul pe malul lacului cu una dintre cele mai limpezi si mai curate ape, in care poti sa-ti oglindesti chipul ingenunchiat de atata frumusete. 

Apus de soare in Delta Dunarii

De toamna...

Am scos din sertarele prafuite de o vara torida, emotiile de toamna. Le am asezat pe culori diferite ca sa-i pot da sufletului meu ragaz sa le aseze in randuiala proprie si am plecat mai departe spre alte anotimpuri. 

Au fost vremuri in care priveam statornicia care pe un dar de pret, ce putea razbate peste veacuri ducand cu sine valoarea unei vieti de om traita asezat, dar am pierdut-o la capat de lume cand am jucat-o pe o singura carte, ultima ramasa dintr-un careu de asi, nebanuind ca este la fel de ratacitoare ca si mine. Am pastrat in schimb un petec din straiele de copil in care ma mai ghemuiesc uneori cand vreau sa ascult sunetul cristalin al clopoteilor de vant si povestea lor rupta parca dintr-un inel cu chihlimbar.

Din vacanta

Daca ar fi sa ma nasc din nou, as alege cu siguranta Romania, dar nu cea de oras inconjurata de betoane, oameni grabiti si aer irespirabil. As alege un loc aproape de cer cat mai departe de lumea dezlantuita, acolo unde doar vulturii se avanta. Intr-o Romania in care tihna si armonia te insotesc la fiecare pas si unde iti poti regasi linistea gandurilor. Sigur, exista locuri poate si mai frumoase, pe care nu le-am aflat, dar cred cu tarie ca tara asta e un loc binecuvantat de D-zeu, in care inca mai poti gasi oameni frumosi cu suflete deschise si peisaje care iti taie rasuflarea. Profitati de toamna ce se apropie si porniti la pas, numai asa o sa-i puteti intui adevaratul suflet.

Dragii mei,

A fost odata o poveste, cu multe nopti tacute, ganduri amestecate si poezie.

Cu ajutorul unor oameni extraordinari si rabdatori Michaela si Vasile Poenaru, am reusit sa le adun pe toate intr-o carte pe care o puteti gasi aici si sper din suflet sa va placa:

http://www.librariacoresi.ro/…/product/nascuta-primavara-680

 Lansarea va avea loc in toamna, un anotimp atat de drag mie, in adieri de vant bucurestean. Voi revenii cu detalii.

Intr-o lume in care minciuna e la mare rang, iar iubirea dureaza pret de o secunda, doua...uitati un cantec care face diferenta intre zgomot si muzica...asa este si-n relatiile de iubire, zgomotul nesustinut de fapte devine doar o jalnica galagie de care nu ti doresti decat sa te indepartezi. Si atunci alegi linistea, cu nopti nedormite si intrebari fara raspuns, dar infinit mai coplesitoare si mai plina de intelesuri decat vacarmul fara non sens in doi. Enjoy!

Toamna iar...

Astept fiecare toamna ca pe un leac stravechi care sa vindece orice urma a ta lasata in mine in toate celelalte anotimpuri...la fel cum o asteptam in copilarie cu lumina stinsa si ochii ridicati spre cer , simtind-o mai intai pe varful nasului si in adieri reci de vant.
Nu sunt multe lucuri care au ramas de la tine, pana si cuvintele au apus, dar au ramas ca o lama de cutit cele care poarta flori de mucegai in ele, sau poate doar dorul de tine le a amestecat culorile si indulcit asprimea.
Hai asculta inca o data un cantec de toamna mai vechi decat primii fulgi de iarna din tine.

Toamna

Hai tu suflete.. recunoaste ca ti-e dor, macar de tine, cel care respirai focuri adanci in priviri de femei ametite de primavara...te-ai ratacit, stiu, rau de tot, habar nu mai ai unde te afli, in cizmele prafuite uitate intr-o noapte in fata unei usi mereu deschisa candva pentru tine sau in cele nepurtate inca in cea mai lunga batalie a inimii tale. Vine toamna si odata cu ea se vor asterne frunze ruginii peste clipele cu tine. Inca un strat si apoi inca unul, pana dispari cu totul in aerul rece al uitarii...

Regrete tarzii..

Ce fel de om esti tu