Diminetile noastre stau in Gara de Nord, cherie, cersind un bilet impartit la clasa a doua cu noua generatie de sentimente in timp ce in celalalt capat de viata, sufletul nostru asteapta ultimul tren sau ultima adiere a vântului de toamna.
O cafea facuta parca din boabe intregi, intr o graba nebuna, adanceste suspansul vietii noastre traite pe muchie de cutit. Ii simt doar aroma ascunsa in camasa ta zvantata de ploaie, de un albastru crud, ametitor uitata pe marginea patului ca intr o raza de soare.
Tu crezi ca legand fire nevazute la cingatoarea facuta parca din piele de cai salbatici, inrobiti de propria lor libertate cu care mi ai biciuit sufletul in fiecare zi o sa ma faca sa imi imblanzesc dimineata sa o apuce pe acelasi drum cu a ta.
Te inseli amarnic, cherie, am ispravit intr un fum de tigara zilele in care ma priveai zambind cum ingenuchiam a rugaciune ca sa mai zabovesti macar o secunda in privirile mele ....
Asa isi incepuse M, prima zi dintr-un anotimp ce se anunta a fi unul din sirul lung al singuratilor sale...citind scrisoarea lasata pe un colt de masa sub cescuta de cafea inca aburinda..
O cunoscuse pe Marta intr-o seara in timp ce isi aduna de pe jos florile imprastiate de vant, nestiind ca aceasta intalnire a fost sortita de Dumnezeu a fi prima din sirul bataliilor nocturne date pentru inima ei...departe de lumea care nu i -ar fi dat oricum nici o sansa la o clipa de iubire. O privise pe furis pe sub ramele aburite ale ochelarilor lui pusi pe varful nasului ca si cum ar fi sperat sa gaseasca in ea adevarul fiintei sale. O botezase Lili, nestiindu -i numele adevarat, pentru ca i se paruse ca rezoneaza cu armonia trupului ei plapand si mladios.
...va urma....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu