Am scos din sertarele prafuite de o vara torida, emotiile de toamna. Le am asezat pe culori diferite ca sa-i pot da sufletului meu ragaz sa le aseze in randuiala proprie si am plecat mai departe spre alte anotimpuri.
Au fost vremuri in care priveam statornicia care pe un dar de pret, ce putea razbate peste veacuri ducand cu sine valoarea unei vieti de om traita asezat, dar am pierdut-o la capat de lume cand am jucat-o pe o singura carte, ultima ramasa dintr-un careu de asi, nebanuind ca este la fel de ratacitoare ca si mine. Am pastrat in schimb un petec din straiele de copil in care ma mai ghemuiesc uneori cand vreau sa ascult sunetul cristalin al clopoteilor de vant si povestea lor rupta parca dintr-un inel cu chihlimbar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu