Victor Eftimiu - Departe, cine stie...

"Departe, cine stie în ce oras ploios
Cu tâmplele în palme vei fi gândind la mine,
Privind spre cerul umed, tomnatec, somnoros –

Departe ... cine stie în ce oras ploios ...

Cu fruntea sprijinita pe degetele pale
În ochii tai, straino, aduni melancolie
Rasfrângi tristeti de toamna în lacrimile tale –

Cum stai asa ... cu fruntea în degetele pale ...

Afara ploua ... ploua ... si vântul toamnei bate
Cântând întristatoarea si vaga-i melodie,
În jurul meu s-asterne pustiu ... singuratatea –

Afara ploua ... ploua ... si vântul toamnei bate ...

Si ma gândesc la tine, frumoaso de departe,
La ochii-n cari se stinge un dor de mângâiere,
La soarta nendurata ce calea ne-o desparte –

Si ma gândesc la tine, frumoaso de departe ...

În sufletu-mi coboara tristeti sfâsietoare
Si golul din odaie se-mprastie în mine.
Durerea ta, straino, pustiul tau ma doare –

Si-n sufletu-mi coboara tristeti sfâsietoare ...

Si-acum, când cade seara din cerul somnoros,
Când tot mai larg se-ntinde în jurul meu pustiul
Te stingi si tu, ca mine, urzind un vis frumos –

Departe, cine stie în ce oras ploios !..."