Si iar Serghei Esenin

Nu sunt oare vrednic de iubire?
Nu tii tu la mine cat de cat...
Ochii ti-i ascunzi si in nestire
Bratele ma cuprind de dupa gat.

Voluptoasa, tanara, fierbinte,
Nu-s cu tine gingas si nici rau.
Cate buze, cate maini tii minte?
Cati ai dezmierdat la sanul tau?

Nimeni n-a stiut sa te aprinda,
S-au topit ca umbrele sub pasi.
Ai lasat pe multi sa te cuprinda,
Pe genunchii mei precum te lasi.

Stiu ca esti cu gandul dus departe,
Ca ascunzi un altul in priviri,
Dar nici mie nu-mi esti draga foarte,
podidit de scumpe amintiri.

Nu lua drept soarta nalucirea
Patimasa de o clipa doar, -
Cum ne-a fost fugara intalnirea,
Nici dezbinul nu-mi va fi amar.

Vei pleca si tu sa-ti vanturi zgura
De pe suflet poate intr-o zi,
Dar pe cine n-a stiut arsura
Sarutarii, cruta-l, nu-l trezi!

Si cu-n altul de vei trece poate,
Flecarind navalnic de amor,
Negresit hazardul ma va scoate
In cararea ta ratacitor.

Si simtind caldura altui umar,
Pogorandu-ti ochii ca prin vis,
Vesi rosti in soapta: "Seara buna!"
Voi raspunde: "Seara buna miss!"

Si nimic in suflet sa adie.
Sa trezeasca un fior in noi...
Nu, iubirea moarta nu invie,
Dorul stins nu-l mai aprinzi apoi."