duminică, 8 februarie 2009

Doinaş, Ştefan Augustin - Astazi ne despartim

Astazi nu mai cantam, nu mai zambim.
Stand la inceput de anotimp fermecat,
astazi ne despartim
cum s-au despartit apele de uscat.

Totul e atat de firesc in tacerea noastra.
Fiecare ne spunem: - Asa trebuie sa fie ...
Alaturi, umbra albastra
pentru adevaruri gandite sta marturie.

Nu peste mult tu vei fi azurul din mari,
eu voi fi pamantul cu toate pacatele.
Pasari mari te vor cauta prin zari
ducand in gusa mireasma, bucatele.

Oamenii vor crede ca suntem dusmani.
Intre noi, lumea va sta nemiscata
ca o padure de sute de ani
plina de fiare cu blana vargata.

Nimeni nu va sti ca suntem
tot atat de aproape si ca,
seara, sufletul meu,
ca tarmul care se modeleaza din ape,
ia forma uitata a trupului tau ...

Astazi nu ne sarutam, nu ne dorim.
Stand la inceput de anotimp fermecat,
astazi ne despartim
cum s-au despartit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul rasfrant,
eu voi fi soarele negru, pamantul.
Nu peste mult are sa bata vant.
Nu peste mult are sa bata vantul ...

3 comentarii:

  1. Iti multumesc pentru ca mi-ai provocat o amintire duioasa. In facultate eram la cercul de poezie si aceasta era in repertoriul meu.

    Domnul sa-l odihneasca in pace, de e posibil, pe autor!

    RăspundețiȘtergere
  2. Iti multumesc pentru ca mi-ai provocat o amintire duioasa. In facultate eram la cercul de poezie si aceasta era in repertoriul meu.

    Domnul sa-l odihneasca in pace, de e posibil, pe autor!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur din suflet ca ti-a placut si ca ti-a trezit astfel de amintiri frumoase.

    RăspundețiȘtergere