"N-aveam nici o pofta de povestit. N-aveam pofta de nimic. In clipa aceea nu-mi era pofta nici macar de coliva dusmanilor mei.Inima imi era uscata. Buzele imi erau uscate.Mi-era sila de viata si-mi era sila si de moarte. Mi-era sila de tot. Nu prea stiam ce e cu mine.Totul ma apasa.Totul ma dezgusta.Orasul, cu lancezeala lui de smarc, cu galcevile, cu dusmaniile si incaierarile dintre oamenii lui, mi se parea a fi iad. Poate ca si era. Poate numai mi se parea mie ca este. Pana la urma ajunsesm sa ma intreb cu ingrijorare daca nu cumva mi s-a imbolnavit sufletul de-o boala nemernica, fara leac, ca si boala care ma pocise..."Zaharia Stancu - Padurea nebuna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu