"N-are armura, nici cal. E imbracat in haine obisnuite si intregul lui aspect e al unui pieton oarecare. Nici nu-l observi, in primul moment, in vanzoleala tulbure a strazii. De abia intr-un tarziu iti atrage atentia prin felul sau descumpanit si ezitant de a se strecura prin multimea grabita. Intelegi, atunci, ca barbatul acesta, de o varsta nesigura, fara sa fie batran, se simte ca un strigoi printre ceilalti, si-l privesti mai putin distrat, incercand sa-ti explici unde l-ai vazut. O clipa, vrei sa te iei dupa el, din curiozitate. Apoi, renunti. Ce rost are? Trebuie sa fie unul dintre acei incapatanati care mai cred in idealuri intr-o lume haotica. Un posibil ratat, care n-a priceput ca, pentru ceilalti, "nebunie" inseamna "ceea ce n-avem curajul sa facem". Te mai uiti o data spre el, aproape cu duiosie. Dar un singur om poate avea dreptate, vreodata, impotriva majoritatii? La urma urmei, Don Quijote insusi a recunoscut ca a fost nebun." ("Don Quijote in Est" - Paler)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu