
Ela Victoria Luca scrie absolut superb. Am descoperit-o pe agonia. ro si de fiecare data reuseste sa-mi atinga sufletul. Cititi poezia ei...Cineva iti vorbeste acum de mine si veti intelege de ce...cum...si in ce fel...se astern melancolii in cuvintele ei.
nu e nimic rău când ziua se ridică din tăcere
un pământ aspru pe care îl mestec încet
micul dejun lângă fereastra pe unde soarele intră oblic
mâinile mele vorbesc despre tine despre o sete
care precipită praful
se aşterne peste tot peste oamenii goi
avizi să ne înfulece când pe unul când pe celălalt
lipesc palmele de pervaz mă sprijin zdravăn
absorb lumina lucrurilor
toate astea nu pot fi spuse atât de uşor
cum nici despre dragoste nu se vorbeşte cu jaluzelele ridicate
stau chircită între prieteni se dizolvă în mine timpuri
stau chircită între prieteni se dizolvă în mine timpuri
camerele striate ale tăcerii devin suflete spaţioase
tu intră tu poţi intra să aduni praful să îmi dai o cană cu apă
aşa voi înghiţi bulgării de loess
pe care mi-i lasă în fiecare dimineaţă fantomele
mă desprind de pat cu uşurinţa lor parcă am un corp din abur
mă desprind de pat cu uşurinţa lor parcă am un corp din abur
şi toată vederea asupra lumilor
se ridică peste frunţi peste creştete
nu mă mai tem să îţi vorbesc să mă risipesc în tine
nu mă mai tem să îţi vorbesc să mă risipesc în tine
Sursa : photo.net,agonia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu