Dragus

Am sa va povestesc in aceasta zi ploioasa de Duminica cum a fost la Dragus. Ce-i Dragusul o sa intrebati poate…un sat uitat de civilizatie din tara Fagarasului, unde oamenii sunt calzi si primitori iar traditiile isi mai pastreaza inca parfumul si rostul. Ciudat sa ma fi aflat atunci in acel loc in care s-a nascut unul dintre cele mai grele blesteme de dragoste, numele lui fiind legat de acest sentiment chinuitor si inaltator totodata…iubirea.”Blestemul femeii lăsate de iubit işi are originea in acest colţ de Romănie unde sufletul, precum podoabele, se ascunde bine sub cuvinte puţine. Drăguşenii sunt oameni măndri şi cu nasul pe sus. Chiar ei spun asta. Nu le place să intindă vorba. Sunt mai preocupaţi de muncă decăt de conversaţii. Oamenii din satele din jur le zic "lăcuste". Solul este foarte sărac şi uscat la Drăguş şi sunt nevoiţi să muncească pănă la absurd pentru a agonisi căte ceva” http://colectie.jurnalul.ro/articole/95546/taraganata-din-dragusNe-au primit imbracati in straie populare, cu nuante de siclam si albastru, ca pe niste oaspeti alesi, cu paine calda si sare. Sarbatoreau sfintirea troitei din sat odata cu venirea noastra si in jur totul era plin de bucurie si credinta. Calda primire asa cum rar mi s-a intamplat sa traiesc din partea unor necunoscuti…eram doar niste tineri ce pornisem pe drumul lui Dimitrie Gusti, in vizita doar ....venisem fara bani, fara promisiuni, fara sperante desarte si am fost intampinati cu atata seninatate si bucurie…Am vazut atunci copiii dansand emotionati de atentia si aplauzele noastre, cu coronite de grau prinse in par si tare mandrii de straiele lor traditionale. M-au facut pentru o zi sa uit ca respir acelasi aer cu cel pe care il l-am iubit atat amar de vreme, dar abia seara tarziu cand m-am intors am realizat ca tocmai de aceea a ramas in mine fiecare secunda de acolo…pentru ca am fost atat de aproape de el cu sufletul, cu gandul, cu simtirea. Mi-ar fi placut sa fie si el de acolo, din satul acesta si sa ne fi putut intalni, departe de orasele astea pustiite si lipsite de iubire, pe strazile cu frunze ruginii, in care te poti rataci daca nu esti din partea locului.Acolo, in Dragus am vizitat scoala in care au invatat generatii intregi, transformata pe jumatate in muzeu si ma gandeam privind toate acele franturi de trecut asezate ordonat in salile de clasa ca mi-ar fi placut sa ma nasc aici, departe de oras, aici unde timpul se scurge cu un anumit rost si viata isi are alte sensuri, profunde, esentiale. Probabil de as fi trait aici as fi visat sa vin in orasele mari in care iluzia unei cariere si a unei vieti mai bune este transformata in obsesie.Pe tine te-am simtit intotdeauna nemultumit si plictisit de tot ce te inconjoara si doamne cate frumuseti ai in jur si cata pace, iar uneori mi-e greu sa inteleg cum de s-au strans atatea furtuni in tine cand poti asculta vantul si izvoarele, cand nici o tipenie de om nu iti da tarcoale, cand ai sansa unica de a fi tu cu tine ori de cate ori simti nevoia.La intoarcere, in linistea noptii, am auzit ca prin vis zgomotul surd al orasului, adormisem atat de adanc de parca nu mi-as fi dorit sa ma mai trezesc vreodata in alta lume decat cea din care tocmai plecasem.