vineri, 2 ianuarie 2009

Floarea de colt





In dimineata asta, friguroasa, de ianuarie, m-am gandit, sorbind incetisor din cana de cafea pregatita special pentru rasfatata de mine, ce-mi doresc in acest nou an care abia a iesit de sub gaoace...sa fiu precum o floare de colt...

Impresionant de calda si, in acelasi timp, impunatoare, "albul nobil” (in germana edelweiss) sau floarea de coltz este extrem de rara si greu de atins, dar odata ajuns la ea nu te poti indeparta. Te fascineaza tocmai acea "raceala", "indiferenta" care te lasa doar uneori, de ai aceasta abilitate, sa vezi dincolo de ea, dar nu iti da asa de usor voie sa-i patrunzi taina. O privesti si astepti sa-ti spuna povestea ei, dar cuvintele nu vin insa... trebuie doar s-o simti intr-un fel anume.
Este de secole un simbol national in Austria si Germania, fiind prezenta in arta populara, in basmele si legendele si traditiile pastrate de la o generatie la alta, ca un mesager al puritatii. Prezenta adesea in flora Muntilor Alpi a devenit un simbol pentru aceste tari, la fel si pentru Elvetia. Greu de gasit, ea devine in imaginarul popular o adevarata comoara, iar cei care se incumeta sa o caute sunt eroi ce risca totul pentru a trece prin acest tes.
Simbol al iubirii si pretuirii, a inspirat mai tarziu numeroase modele de bijuterii si accesorii, de la brose la pandantive, devenind foarte repede unul dintre cele mai populare modele. Incepand din secolul XIX acelasi model avea sa se gaseasca si in vestimentatie, fiind aplicat pe haine sau creat din broderii delicate
Se mai numeşte Albumeală, Steluţă, Prescurele, Floarea reginei etc. Inflorescenţa sa în formă de stea a fost adoptată ca simbol al ocrotirii naturii în ţara noastră. Originară din Asia Centrală, unde este foarte răspîndită şi reprezentată prin vreo 20 de varietăţi şi forme spontane, în Europa a pătruns, probabil, spre sfîrşitul terţiarului sau începutul cuaternarului. In prezent, pe continentul nostru, planta se află într-un lent proces de dispariţie. Odinioară, floarea-de-colţ împodobea şi pajiştile de pe culmile domoale ale Bucegilor şi Făgăraşului, dar a fost culeasă fără cruţare. Azi o mai întâlnim sus, pe cetăţile de calcar,în Munţii Maramuresului, Haghimasului, Vrancei, Ciucas, Fagarasului, Bucegi, Căpăţânii, Retezat, Ţarcu, Godeanu, Bihorului, Cozia si Ceahlau. Numai în puţine locuri, ca în Munţii Apuseni, coboară pînă la 600 m.
Această podoabă rară a munţilor este ocrotită în toată ţara încă din anul 1931, fiind declarată monument al naturii. Referitor la această plantă, regretatul prof. E. P o p spunea:,.Floarea reginei nu e numai o capodoperă în miniatură, care ne desfată simţul artistic în mijlocul unui peisaj grandios. Ea este şi o fiinţă cu trecut glorios şi viitor primejduit, care ne trezeşte plăcerea intelectuală a unei meditaţii despre destinul complicat al speciilor. Este o plăcere mai nobilă şi mai curată să ştii că în urma ta, mulţi alţi drumeţi se vor desfăta şi vor medita, lîngă prescurelele munţilor, decît să rupi deodată cu ele un motiv atît de frumos.
Floarea de colţ mai poartă numele de „floare a regilor şi împăraţilor”.Din vârful munţilor, „bijuteria botanicii” împrăştie în lume imaginea purităţii, a perfecţiunii şi a iubirii nemăsurate.Floarea de colţ este deosebită. Dacă cineva ţi-a oferit o floare de colţ, poţi fi sigur că eşti cu adevărat special.
.”

Sursa:
http://www.gradinamea.ro/Frumoasa_floare_de_colt___simbol_national_6772_667_1.html
http://www.pn-retezat.eu/diverse_raritati.html
http://www.jaydancin.com/


4 comentarii:

  1. am avut sansa, acum cativa ani buni, sa gasesc, in fagaras, cateva flori de colt...
    am ramas pe acea creasta, cu ochii pironiti la albul acela pufos, uitand de abisul stancos ce ma striga parca cu fiece boara de vant. as fi vrut sa fi luat macar una, sa o am acasa, sa o revad ori de cate ori dorul de munte imi zgandarea fiinta, insa, nu m-am indurat. poate ca ele erau ultimile ce pazeau, din nestramutatul lor coltisor de lume, magia inserarilor fagarasene...
    multumesc pentru articolul superb.
    sa protejam natura!

    RăspundețiȘtergere
  2. am avut sansa, acum cativa ani buni, sa gasesc, in fagaras, cateva flori de colt...
    am ramas pe acea creasta, cu ochii pironiti la albul acela pufos, uitand de abisul stancos ce ma striga parca cu fiece boara de vant. as fi vrut sa fi luat macar una, sa o am acasa, sa o revad ori de cate ori dorul de munte imi zgandarea fiinta, insa, nu m-am indurat. poate ca ele erau ultimile ce pazeau, din nestramutatul lor coltisor de lume, magia inserarilor fagarasene...
    multumesc pentru articolul superb.
    sa protejam natura!

    RăspundețiȘtergere
  3. Esti norocos de doua ori, Adrian. O data ca ai putut ajunge pana acolo sus si in al doilea rand ca floarea de colts s-a lasat gasita de catre tine:) Nu toti au ochi sa vada si inima sa simta emotia unei astfel de "intalniri". Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Esti norocos de doua ori, Adrian. O data ca ai putut ajunge pana acolo sus si in al doilea rand ca floarea de colts s-a lasat gasita de catre tine:) Nu toti au ochi sa vada si inima sa simta emotia unei astfel de "intalniri". Multumesc!

    RăspundețiȘtergere