Am descoperit, de curand, o poezie absolut superba, scrisa de Emilia Mirea si care se numeste Cafeaua de dimineata....v-am insirat-o mai jos ca sa va bucure si voua sufletul...
"preparai cafeaua de dimineaţă
şi neglijeul tău transparent lăsa vederii minunăţii carnale
nu ai fost niciodată conştientă de comorile tale trupeşti
pentru care orice bărbat şi-ar pierde minţile –
şi cine poate spune că eu nu mi le-am pierdut?!...
orgolios din fire cum sunt nu recunosc că te iubesc
nu recunosc că fără tine aş fi o frunză îngălbenită
nu recunosc că tu eşti pansamentul meu pentru singurătate
definiţia fiinţei mele neghioabe
uneori greşeşti cafeaua prea dulce
parcă pentru a masca amărăciunea zilei care urmează
parcă pentru a-mi spune că sânii tăi tresaltă la gândul
atingerilor mele
care nu vin totdeauna la timp
şi de fapt te iubesc până la ameţeală
uneori plec de acasă epuizat
clatinându-mă ca în beţie
şi trec printre oameni cum aş trece printre lujere de trestie
nevorbitoare
pentru că nu mai aud nimic împrejur
şi pentru că existenţa ta mă striveşte ca pe un vierme
între coperţile unei Biblii vechi"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu