duminică, 29 noiembrie 2009

Jignire - de Tudor Arghezi

Nepretuind granitul, o, fecioara!
Din care-as fi putut sa ti-l cioplesc,
Am cautat in lutul romanesc
Trupul tau zvelt si cu miros de ceara.
Am luat pamant salbatic din padure
Si-am framantat cu mana de olar,
In parte, fiecare madular,
Al finitei tale mici, de cremene usure.
Zmaltandu-ti ochii, luai tipar verbina,
Drept pleoape, foi adanci de trandafiri,
Pentru sprancene firele subtiri
De iarba noua ca-a-ntepat lumina.
Luai pilda pentru trunchi de la urcioare
Si daca-n sani si sold a-ntarziat
Mana-mi aprinsa, eu sant vinovat
Ca n-am oprit statuia-n cingatoare
Si c-am voit sa simta si sa umble
Si sa se-ndoie-n pipaitul meu,
De chinul dulce dat de Dumnezeu,
Care-a trecut prin mine si te umple.
Femeie scumpa si ispita moale!
Povara-acum, cand, vie, te-am pierdut,
De ce te zamislii atunci din lut
Si nu-ti lasai pamantul pentru oale?

6 comentarii:

  1. Stimata domnisoara, frumoasa deschidere cu imaginea superba de toamna!
    Un suflet, brocard de toamna...

    RăspundețiȘtergere
  2. Stimata domnisoara, frumoasa deschidere cu imaginea superba de toamna!
    Un suflet, brocard de toamna...

    RăspundețiȘtergere
  3. "Căderea soarelui şi căderea frunzelor dădeau ceasului de toamnă o gravitate îngândurată."

    RăspundețiȘtergere
  4. Unde esti astazi nu stiu.
    Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastra.
    Alunec în amintire, e-asa de mult de-atunci.
    Pe culmile vechi unde soarele iese din pamânt
    privirile tale erau albastre si-nalte de tot.
    Zvon legendar se ridica din brazi.
    Ochi atotintelegator era iezerul sfânt.
    În mine se mai vorbeste si astazi despre tine.
    Din gene, ape moarte mi se preling.
    Ar trebui sa tai iarba,
    ar trebui sa tai iarba pe unde-ai trecut.
    Cu coasa tagaduirei pe umar
    în cea din urma tristete ma-ncing.

    Blaga

    RăspundețiȘtergere
  5. Unde esti astazi nu stiu.
    Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastra.
    Alunec în amintire, e-asa de mult de-atunci.
    Pe culmile vechi unde soarele iese din pamânt
    privirile tale erau albastre si-nalte de tot.
    Zvon legendar se ridica din brazi.
    Ochi atotintelegator era iezerul sfânt.
    În mine se mai vorbeste si astazi despre tine.
    Din gene, ape moarte mi se preling.
    Ar trebui sa tai iarba,
    ar trebui sa tai iarba pe unde-ai trecut.
    Cu coasa tagaduirei pe umar
    în cea din urma tristete ma-ncing.

    Blaga

    RăspundețiȘtergere