Solidara e viata cu cei care se infiltreaza miseleste langa oamenii cu suflet...le usureaza drumul spre inima si doar din cand in cand plezneste din biciul adevarului, aprinzand un foc de nestins in noi...care prinde incet incet culoarea minciunii...cat de departe suntem de noi...si cat de departe de tot ce ar fi trebuit sa insemne o iubire, o viata normala. Cresc spini inalti si buruieni cu radacini adanci chiar de ei sadite de la inceput, de la primul buna...nedoborate nici macar de primul te iubesc...metalic si fals ca o ploaie de cenusa intr-o zi de toamna...e trist si se lasa intuneric peste simtaminte, peste incredere si mai ales peste suflet...