
Ah, voi sanii, sanii! Si voi cai, voi cai!
Numai dracul v-a scornit, miselul!
Peste stepe-n goana cu alai
Ride pin-la lacrimi clopotelul.
Pretutindeni in pustiuri reci,
Luna nu-i, nici glas de ciini, nici ceata
Inca n-am imbatrinit pe veci,
Hai da-ti suflet viata mea-ndrazneata!
Cinta-n spartul noptii vizitiu,
Te-nsotesc, de vrei, dar cu tristete,
Despre ochii vineti care-i stiu,
Si despre voioasa-mi tinerete.
Palaria mi-o pleosteam ades,
Puneam calul intre hlube late,
M-asezam pe-un brat de fin ales
Si pe urma tine-te, mai frate!
Cum ma mai impaunam, zburdind!
Si-n tacerea noptilor stufoase
Guresa-mi harmonica oricind
Sucea capul fetelor frumoase.
...Totu-i dus. Fugarul a pierit.
S-a schimbat si parul meu, si pasul.
De prea mult vioi palavragit
Si-a pierdut harmonica mea glasul.
Sufletul mi-i totusi plin de rost,
Gerul si zapada-mi salta telul,
Fiindca peste toate cite-au fost,
Ride pin-la lacrimi clopotelul.
Sursa foto: http://www.bilco.ro/ro/continut/galerie/index.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu