Azi
Castanii infloriţi în palmele tale
Mi-au zâmbit
A neputinţă şi dor
Prăvălind peste mine
Noianul de frunze însetate
Ce-mi dezmierdau odinioară trupul
Încolţit de fericire
Azi
Salcâmii din privirile tale
S-au sfârşit incovoiaţi
De atâta încrâncenare
Ingropându-şi adânc seva
În fiecare petală
A fiinţei mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu